fb

Într-o zi am auzit un bătrân spunând: „Am iubit aceeași femeie timp de 50 de ani”. Apoi a adăugat: „Mi-aș fi dorit ca ea să fi știut…”

Ah,atât de mulți oameni ascund o emoție, un sentiment, crezând că așa e mai bine pentru toată lumea.

Atât de multe suflete trăiesc la o margine de prăpastie, fiind gata oricând să sară în abis, de durere sau dor. Atât de multe inimi se frâng, pentru că niciodată nu vor putea să transmită ceea ce păstrează în adâncul lor. Astfel, oamenii ajung să-și trăiască bătrânețea cu mult înainte de a ajunge bătrâni. Timpul pentru ei va fi o veșnicie, iar așteptarea – o suferință nemuritoare.

Și când te gândești că noi suntem făuritori de fericire. E în mâinile noastre propriul destin.

Alegerile, deciziile și concluziile ne ajută să găsim împlinirea sau ne fac să regretăm. Și atunci, de ce să nu alegem mai cu grijă, de ce să nu luăm decizii pentru toată viața? În loc să păstrăm în noi o dragoste veșnică, să o împărțim pe clipe și clipele să ne găsească alături de cineva.

În loc să tăcem, hai să strigăm lumii întregi cât de mult iubim. Ai spune că unele emoții au farmec doar dacă sunt trăite în tăcere… Da, pate fi și așa, numai nu cele venite din dragoste.

Să ne regăsim sufletul alături de alt suflet. Chiar și numai pentru câteva momente, chiar dacă vom spune apoi că toate sunt în zadar. Cel puțin vom fi convinși că nu ne-am pierdut viața așteptând ceea ce nu va veni niciodată.

Vom putea avea grijă încotro să ne îndreptăm privirea și pe cine să îmbrățișăm în fiecare dimineață. Dacă iubești, spune. Dacă simți, împarte din emoții cu celălalt. Dacă vrei pe cineva alături, luptă. Dacă nu poți fără el sau ea, cucerește. Nu lăsa timpul să facă o dragoste imposibilă, nu lăsa. Nu regreta. Nu pierde.

Într-o zi am auzit un bătrân spunând: „Am iubit aceeași femeie timp de 50 de ani”. Apoi a adăugat: „Mi-aș fi dorit ca ea să fi știut…” – citat cu autor anonim