fb

Încetează să tot încerci să-ți controlezi viața. Pur și simplu trăiește-o!

În loc să înotăm împotriva valului şi să ne luptăm cu propria viaţă, de ce să nu o lăsăm să ne înveţe lecţiile pe care ni le-a pregătit? De foarte multe ori încercăm să controlăm viaţa, în loc să o lăsăm să ne ducă acolo unde trebuie să ne aflăm. Numai oprind încercările de a controla mereu, putem simţi adevăratul gust al vieţii. 

Atunci când ni se întâmplă lucruri imprevizibile şi neaşteptate, acest lucru, de cele mai multe ori, este enervant. Adesea negăm totul şi încercăm să dăm vina pe altcineva. Chiar încercăm să ne convingem că altcineva este de vină, dar numai nu noi înşine. Ne victimizăm. Cu toţii avem mari aşteptări de la viaţă, dar nu întotdeauna aşteptările corespund realităţii. Din această cauză, de multe ori alunecăm în moduri negative de a gândi, umplându-ne viaţa cu disperare şi dezamăgire. 

Oricât de mult am vrea să ne controlăm viaţa, e puţin probabil să reuşim.

Când totul începe să meargă greşit. ne simţim jigniţi de soartă, considerându-ne victime nevinovate care nu ar merita aşa ceva. În loc să privim situaţia în faţă, aşa cum este, noi devenim victime.

Câteodată, viaţa este foarte dificilă, ea devine şi mai complicată atunci când credem că putem fi fericiţi doar atunci când deţinem controlul. Doar că acest lucru este ireal, oricât de frumoasă nu ar fi imaginea desenată în capul nostru. Viaţa fiecăruia din noi are momente bune, dar şi mai puţin bune. Dar toate se întâmplă cu un motiv. Faptul că nu am reuşit pe drumul pe care l-am ales, nu înseamnă că trebuie să renunţăm. Acest lucru poate deveni o oportunitate de a învăţa ceva nou şi de a creşte mai sus. Tot ce ni se întâmplă poate fi transformat în bine numai dacă noi suntem capabili să percepem acest lucru. 

Relaţia toxică pe care o avem uneori unii din noi nu este motiv pentru a nega dragostea şi a afirma că nu mai există. Ce am face dacă în faţa noastră s-ar construi un zid înalt? Oare am aştepta ca acest zid să se sfărâme singur în faţa noastră? E imposibil. Deci să nu devenim victimile unor circumstanţe pe care nu le putem schimba în nici un fel.

Dacă nu ne putem îndrepta într-o direcţie, viaţa va avea grijă să ne ofere o altă cale. Să nu învinovăţim pe cineva pentru că suferim. Acest lucru se întâmplă doar pentru că am permis cuiva să ne facă să suferim. Şi, cel mai probabil, cheia suferinţei noastre este că nu putem lăsa trecutul în urma noastră şi nu ştim cum să ne distanţăm de oamenii care nu aduc nimic bun în viaţa noastră. 

Viaţa ne oferă tot ce avem nevoie pentru a ieşi din necazuri, chiar dacă preferăm să nu le vedem. În loc să mergem doar spre ceva nou, ne plângem de cele vechi. Suntem tentaţi să jucăm rolul de victimă a circumstanţelor, chiar şi atunci când nu este necesar. Uneori e atât de convenabil pentru noi în zona noastră de confort pe care o avem, că încetăm să mai privim lucrurile cu optimism. Începem să urâm schimbările atunci când acestea sunt necesare.

Când greutăţile şi grijile sunt copleşitoare, ni se pare că întreaga noastră lume a scăpat de sub control. Iubim ca totul să fie pus la punct şi totul să meargă conform unui plan bine determinat. Dar când ni se întâmplă ceva neaşteptat, lăsăm mâinile în jos. Nu iubim imprevizibilul. Considerăm că orice schimbare nu ne-ar face decât rău. Această perspectivă asupra vieţii trebuie schimbată. 

Să învăţăm să controlăm stresul şi grijile negative, inutile. Dar niciodată să nu încercăm să controlăm viaţa însăşi. Să o lăsăm să ne ducă acolo unde trebuie şi să nu ne fie frică de ce s-ar putea întâmpla. Viaţa nu este plină doar de necazuri şi întristări, dar şi de lucruri incredibile şi frumoase. 

Source :