O vrei mai aproape de tine. Încerci să-i cunoști lumea, să o dezbraci de secrete și de cuvinte nespuse. Cauți răspunsuri la întrebările ei, la gesturile ei neobișnuite, la dragostea ce o poartă pentru tine.
Le cauți când e în pat, le cauți când te ceartă cu ochii, le cauți când se lasă îmbrățișată de mâinile tale. Și când crezi că ai găsit calea spre tăcerea ei, ea se schimbă și înțelegi că nu ai găsit nimic. Atunci vei fi nebun deja sau vei iubi la nebunie.
Nu te forța să înțelegi total o femeie. O viață de om nu-ți va ajunge ca să știi cum și de ce.
Pentru că ea nu este doar logică și explicații. Ea e emoție. E gând nerostit. E furtună și liniște, toate în aceeași clipă. E întrebarea care nu are răspuns și răspunsul pe care nu știi să-l pui în cuvinte.
Mai bine ai grijă de ea, iubește-o, fii alături. Mai bine învață cum să o păstrezi, nu cum să o descifrezi. Mai bine păstrează parte din lumea ei în amintirea ta, nu în controlul tău.
Fii omul ei de încredere și e posibil ca ea singură, într-o zi, să-ți spună tot ce vrei să auzi. Fii acolo, parte din viața ei. Nu insista, nu forța, nu analiza mai mult decât trebuie.
Lasă lucrurile să vină de la sine. Pentru că acolo unde există iubire adevărată, înțelegerea vine mai târziu. Și vine ușor.
Dacă te forțezi să o înțelegi dincolo de limite, riști să uiți de tine sau să te îndrăgostești de ea. Atunci nu vei ști ce este mai periculos.
Încercând să înțelegi o femeie, ori vei înnebuni, ori vei începe să o iubești. – autor anonim
