fb

„Ideologiile ne separă. Visele şi suferinţa ne apropie!” Contemplațiile geniului Eugen Ionescu care te vor uimi și te vor provoca

Eugen Ionescu a fost un mare scriitor care a scris în limba franceză, deși e originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze. Marele merit a lui Ionescu este, fără îndoială, spiritul ludic pe care l-a transpus în opera sa, cu o pregnanță articulată, abordând, în același timp, subiecte cât se poate de profunde! Iată câteva dintre cele mai excentrice afirmații ale scriitorului:

E destul să privesc cerul (într-o noapte cu stele fără lună) şi braţele îmi cad în jos de neputinţă, de tristeţe. Dacă oamenii ar privi mai des cerul şi mai ales dacă ar face-o foarte atent, ar muri de disperare şi umilinţă. Putem trăi fiindcă îl uităm. Nu ne întristează numai; ne înspăimântă, ne înnebuneşte, ne sfâşie.

Am atât de mult bun-simţ încât par smintit, nebun. Sunt anormal de normal.

Poezia nu urmăreşte nimic. Ea cunoaşte liric, vizionează, contemplă.

O operă de artă este, înainte de toate, o aventură a minţii.

Fiecare dintre voi are dreptate, numai ceilalţi greşesc. Totdeauna. Cu o condiţie: nici unul dintre voi să nu-şi închipuie că e celălalt. Nu vă încredeţi în afirmaţiile altora. Repuneţi totul în discuţie. Fiţi voi înşivă. Nu ascultaţi niciun sfat: cu excepţia acestuia.

Nu o anumită societate îmi pare ridicolă, ci omenirea.

Noi nu suntem poate decât noduri, încrucişări efemere de enegie, de forţe, de tendinţe diverse şi contradictorii pe care moartea le eliberează.

Nimic nu e mai ruşinos decât să fii prost. E mult mai compromiţător decât să fii criminal, până şi nebunia îşi are aureola ei. Dar să fii prost? Să fii un imbecil, cine acceptă aşa ceva?

Mediocritatea noastră este aceea care ne determină să părăsim, să renunţăm. Marea iubire nu ştie ce înseamnă renunţarea, n-o cunoaşte. Ea nu se resemnează niciodată, căci resemnarea, la fel ca eşecul, e pentru mediocri.

Morţii sunt mai mulţi decât viii. Şi numărul lor creşte. Viii sunt rari.

Copilăria este o lume de miracole şi de uimire a creaţiei scăldate în lumină, ieşind din întuneric, nespus de nouă şi proaspătă şi uluitoare.

M-am gândit adesea că politica este o treabă prea serioasă ca s-o încredinţăm politicienilor.

Îmi simt mintea goală şi mi-e greu să continui, nu din cauza durerilor ci a acestui vid existenţial de care e plină lumea, dacă pot spune că lumea este plină de vid

Descrie un cerc, mângâie-l, după care el se va transforma într-un cerc vicios.

Ideologiile ne separă. Visele şi suferinţa ne apropie.

Poeţii sunt inima umanităţii.

Nu există civilizaţie sau cultură care să nu manifeste, într-un fel sau altul, “nevoia de absolut” numită cer, miracol, paradis, pace, libertate… Nu există filosofie sau ideologie care să nu considere că trăim într-o înstrăinare. Omenirea a avut mereu nostalgia eliberării.

Nu este răspunsul cel care luminează, ci întrebarea.

Raţiunea e nebunia omului tare. Raţiunea omului slab este nebunie.

Advertisement

Arta este inutilă, dar omul nu e în stare să renunţe la inutilitate.