fb

Iată de ce nu putem renunța la trecut și continuăm să păstrăm legătura cu foștii

Adesea se întâmplă ca, în urma despărţirii, fostul cuplu să-şi continue întâlnirile şi discuţiile. Relaţiile după un sfârșit sunt foarte complexe şi, în multe cazuri, tind să servească drept piedică în formare unui noi cuplu cu un alt partener.

Partenerul care a fost supus despărţirii involuntar, de regulă, trece printr-un stres major. Într-un cuplu unul îşi doreşte încheierea lucrurilor, altul are doar de suferit.

Fiecare reacţionează în mod diferit. Cineva se reabilitează după 2 săptămâni, cineva are nevoie de ani.

Pentru a fi gata să te desparţi de un partener nepotrivit sunt necesare anumite practici psihologice.

Exită un lucru important care trebuie luat în seamă în aceste situaţii. În caz că deja există un nou partener actual, el nu trebuie să fie rănit de menţinerea relaţiilor tale cu fostul.

E adevărat că trecutul nostru trăieşte în noi, însă el nu trebuie să pună piedici prezentului. E greu să te poţi dedica din nou unei alte persoane, dar nu şi imposibil.

Un alt lucru esenţial este motivu adevărat al menţinerii unei relaţii amicale cu fostul. Fii atentă, căci dacă sentimentul vine din speranţa de a fi din nou împreună – poţi rămâne puternic rănită, adesea fără cale de întoarecere.

Pentru cei care totuşi vor să lase trecutul în trecut, iată câteva evenimente prin care vor trece:

1. Şoc. La început e greu, dar necesar să accepţi realitatea.

2. Negarea. „Nu cred, nu poate fi astfel”.

3. Furia. Atunci când omul totuşi acceptă realitatea, el are parte de emoţii negative. Deşi ar părea că furia e ceva ce ameliorează durerea, ea nu aduce o îmbunătăţirea la situaţia acutală.

4. Negocierea. Multe femei şi mulți bărbaţi încearcă toate modalităţile posibile pentru a-şi reîntoarce partenerul. Adesea ei nu ţin cont nici de propria demnitate.

5. Depresia. Un lucru des întâlnit este refuzul în urma unei iniţiative de a reîntoarce la normal lucrurile. Respingerea poate atinge radical egoul şi se ia drept o ofensă extraordinară. Urmează tot felul de întrebări, lacrimi şi lipsa de oricare motivaţie.

6. Acceptarea. Deşi e dureros şi te atinge în cel mai intim mod posibil, trebuie să fii puternică şi să îţi demonstrezi în primul rând ţie că ce a fost a fost, şi unicul lucru important la moment e să te axezi pe tine şi pe starea ta de bine.

Advertisement

De multe ori o persoană poate rămâne captivă uneia din stările menţionate mai sus, atunci trăieşte o perioadă extrem de dificilă, care o împiedică să observa partea pozitivă a lucrurilor. Dacă ajungi într-o astfel de situaţie, nu te axa pe autocritică, ci pe tendinţa de a-ți reveni cât mai curând.

Source :

psy-practice