fb

– Iartă-mă că am plecat atunci. Să știi că mi-e dor. Am înțeles că te iubesc numai pe tine. Tu ce mai faci? – Eu sunt căsătorită

Oricând de mult nu ai vrea să ți se potrivească lucrurile într-un fel, viața îți dă peste cap totul și te trezești într-o zi că ești singură într-o mare de oameni. Zâmbești la fel, ieși cu aceiași prieteni, mergi la același job, dar parcă totul e pe jumătate. Ceva nu-ți ajunge. Ceva îți lipsește. Cândva nu aveai mai nimic și erai fericită. Pentru că tot ce conta atunci era el. Știa să-ți facă ziua bună și diminețile mai pline cu soare. Știa să te iubească. Știa să-ți ia toți nervii c-o îmbrățișare. El te-a învățat să nu ții cont de lume, de alte vise, de oameni care pleacă prea repede. El a spus-o și tot el a plecat.

A plecat din prostie. Era prea tânăr și necopt pentru o dragoste adevărată. Credea că lumea toată-i a lui și tu ești a lui și nimic nu se poate schimba. Ar fi fost așa, dacă nu îndrăznea să te schimbe cu prima ocazie. Dacă nu-și băga în cap gândul că un bărbat trebuie să fie cu mai multe femei, să încerce, să experimenteze. Dacă nu voia libertate, fără să înțeleagă că adevărata libertate o găsești doar lângă cineva. Era prea tânăr și necopt.

Zilele au trecut. Anii au trecut. Amintirile au rămas. Parcă mai ieri el te numea micuța lui și-ți săruta fruntea înainte de somn. Parcă mai ieri vă făceați planuri și vă gândeați ce nume să puneți primului copil. Parcă mai ieri erați un tot întreg. Doar că ceea ce visezi nu se potrivește mereu cu ceea ce se întâmplă. Ceea ce vrei alături nu întotdeauna și ai. Astăzi totul e diferit. Astăzi tu ai inel pe deget și ești fericită. Doi copii îți spun mama și ai un soț pe care îl iubești enorm. Ești mulțumită cu ceea ce ai și nu ai vrea pentru nimic să schimbi ceva. Doar știi că în trecut cineva a fost totul pentru tine. Acel tot te-a dezamăgit. Acel tot într-o zi a plecat. Apoi peste ani a reapărut de niciunde. Regretă, dar e târziu. Și-ai vrea să-i spui și lui și la toată lumea: atât de mult contează să faci lucrurile la timp, atât de mult contează să iubești la timp.

– Iartă-mă că am plecat atunci. Să știi că mi-e dor. Am înțeles că te iubesc numai pe tine. Tu ce mai faci? – Eu sunt căsătorită.