fb

Iartă-i pe cei care te-au rănit şi iartă-te pe tine, că i-ai lăsat să-ţi facă rău

Atunci când suntem judecați pe nedrept, suntem răniţi sau suntem umiliţi, durerea este o reacţie absolut normală şi naturală. Ne copleşeşte o întreagă gamă de sentimente: mânie, supărare, ură sau chiar dorinţa de răzbunare. Astfel de emoţii nu indică deloc faptul că suntem nişte persoane rele şi răzbunătoare. E doar o dovadă că toţi suntem oameni şi totul ce este uman nu ne este străin. 

Resentimentele ne aduc doar chinuri interne şi provoacă dureri şi mai mari. Oprirea acestui lucru nu poate fi făcut decât prin iertare, decât prin luarea unei decizii conştiente de a fi în relaţii bune cu cei care fac rău. Aceasta este o decizie destul de dificilă, iar procesul în sine nu are loc într-o singură zi.

Va fi necesar să iertăm nu doar pe cei care ne fac rău, dar şi să ne iertăm pe noi înşine, pentru că am permis să se întâmple acest lucru. Pentru că nu am oprit totul, nu ne-am apărat.

Noi mereu suntem gata să ne confruntăm cu frica şi durerea.

Suntem gata să acceptăm valul de neplăceri care vine să ne doboare. Totul pentru a putea trăi în pace cu noi înşine. Iertarea celorlalţi şi a noastră înşine indică faptul că mintea noastră este suficient de puternică şi flexibilă, că putem accepta durerea şi putem învăţa din ea. Atunci când cineva ne distruge visele şi ne sfâşie sufletul în bucăţi, noi nu ne frângem, dar decidem să ne vindecăm şi să mergem mai departe. 

Când persoana care a fost de încredere şi pe care am iubit-o din toată inima, lasă răni sângerânde în sufletul nostru, trebuie să învăţăm o lecţie din asta. Nu trebuie să plângem, nu trebuie să devenim victime, dar să transformăm această agonie a relaţiilor într-o lecţie de viaţă valoroasă.

Tuturor ne este frică de trădare.

Însă dacă totuşi se întâmplă acest lucru, să găsim în noi puterea  de a ridica capul sus şi de a îndrepta umerii. Sarcina noastră este să mergem mereu înainte. 

Să continuăm să mergem înainte nu este deloc o sarcină ușoară. Toţi ştim cum este. Cu toţii am experimentat acest lucru de mai multe ori în viaţa noastră. Cu toţii am simţit dezamăgiri şi durere atunci când am fost trădaţi de cei mai apropiaţi oameni. Nu este un secret că aceste amintiri nu se uită niciodată. Aceste imagini mereu ne revin în minte. Rănile durerii provocate de trădare nu dispar niciodată. De aceea trebuie să învăţăm să iertăm, chiar dacă durerea este insuportabilă şi ne rupe inima. 

Nimeni nu spune că va fi uşor.

Eu-l nostru trebuie să reziste din toate puterile. Dar acesta e singurul mod de a scăpa de durere şi de a continua să mergem mai departe. Aceasta este singura cale spre propria fericire. Iertarea este necesară, în primul rând, pentru creşterea personală, pentru ca inteligenţa emoţională să se dezvolte, pentru ca mintea să devină mai flexibilă. Da, e uşor să vorbim despre iertare şi e mult mai greu să iertăm. Uneori pare imposibil. Nu este aşa. De îndată ce vom ierta pe cei care ne-au rănit, dar şi pe noi înşine pentru că i-am lăsat să ne facă una ca asta, vom simţi acea libertate extraordinară de care deseori râdem şi pe care nu uşor o putem găsi. 

Ca să iertăm, avem nevoie de curaj.

Ca să iertăm, avem nevoie de forţe. Dacă suntem suficient de puternici pentru a simpatiza pe cei care ne fac rău, atunci suntem suficient de puternici şi să distingem orice obiectiv pe care ni-l setăm. Puterea iertării ne va da hotărârea de a depăşi toate obstacolele din viaţa noastră, ne va vindeca, ne va întări şi ne va deschide ochii către lumea din jur. Iertarea ne va învăţa să preţuim adevărata iubire şi să avem mai multă încredere în forţele proprii. 

Să-i iertăm pe alţii, dar să ne iertăm şi pe noi înşine pentru că am permis să fim exploataţi. Vom şti că am iertat pe cineva atunci când vom întâlni acea persoană, şi nu vom simţi nici un resentiment faţă de ea. Când vom atinge unde a fost rană şi nu ne va durea.

Source :