fb

„I-am spus „NU” în fața altarului.” Povestea unei femei ce nu regretă nimic

Ea este Patricia. Acum patru ani a avut curajul sau nebunia să fugă din fața altarului și de lângă omul care urma să-i fie soț pe viață. Unii ar judeca-o, alții ar întreba-o de ce nu a luat decizia asta mai înainte. Dar nu întotdeauna lucrurile sunt atât se simple…

„M-am lăsat purtată de valurie vieții și am ajuns unde-am ajuns. În brațele lui, fericită și istovită de atât de multe căutări. Știam că vreau dragoste, multă dragoste și că fără ea nu voi putea fi eu. El mi-a promis că va avea grijă de mine. Că-mi va aduna toate gândurile și le va risipi undeva departe. El mi-a oferit încrederea de care nu știam de atât de mult timp. El m-a îmbrățișat cât să uit pe moment de toate. Dar nu a fost decât un moment. El era bogat. Bogat și viclean.

Sunt oameni care, indiferent cât de frumos nu ar trăi prezentul, nu pot uita de trecut. Sunt oameni care nu vor putea niciodată trăi cu emoții de suprafață, cizelate perfect de bani, condiții, pofte. Eu intram în ambele categorii. Am acceptat să fiu soția lui convinsă că voi trăi o lume mai bună. El, convins că deja sunt a lui, a îndrăznit mai mult. A început să fie rece, apoi mi-a ridicat vocea, apoi a ridicat și palma. Atunci am înțeles că nici toate milioanele lui nu mă vor putea face fericită. Grija de la început nu era decât o obișnuință cu care-și alinta toate femeile ce au trecut prin viața lui. Eu eram femeia pe care și-o dorea drept trofeu.

L-am refuzat în fața altarului. Recunosc, mi-a fost greu. Greu pentru că nu știam ce va fi cu mine după. Dar mi-am zis că bine va fi doar dacă nu iau decizia de a rămâne cu el. Mi-am amintit de visurile mele, de libertatea și de dragostea mea și nu le-am regăsit alături de el. Am înțeles că eu ca femeie sunt obligată să nu fac încă o prostie în viața mea. Am înțeles că el ca bărbat nu poate să mă convingă să rămân. Nu era fericire starea asta, nu era. Patru ani în urmă am spus „nu.” Azi sunt o femeie împlinită. Am reușit singură să las deoparte trecutul, am reușit să fiu din nou eu. Am reușit să încep să trăiesc viața așa cum cred și simt. Și de ceva timp nu o trăiesc singură. Da, deciziile contează în viață, uneori prea mult. Principalul să le iei la timp și să nu te lași înșelată de aparențe.”