Fiecare om are propria sa durere, așa că nu judeca pe nimeni

Se spune că orice lucru pe care-l facem ne este predestinat. Viața noastră este o acumulare de lecții, bune și mai puțin bune, iar omul are libertatea de a alege ceea ce simte el. Pentru asta trebuie să suporte consecințele.

De fapt, ce aleg oamenii? Aleg faimă, bani, sănătate, frumusețe, mâncare, distracții, viață bogată și frumoasă. De obicei, oamenii mai mult se gândesc la partea materială și o neglijează total pe cea spirituală. Nu putem spune ce este bine și ce este rău pentru că nu vrem să renunțăm la nimic.

Nu avem dreptul moral să judecăm pe cineva. Să-i judecăm viața, durerea, alegerile, fiindcă le avem pe ale noastre proprii de care trebuie să ne pese și de care trebuie să avem grijă. Noi nu cunoaștem cine a fost omul din fața noastră, nu știm prin câte experiențe a trecut până a ajuns aici.

Nu știm de ce i-a luat atât de mult timp să fie cel care este acum și pentru care greșeli din viață plătește atât de scump. E foarte greu pentru oamenii care au eșuat și, poate fără să vrea, rămân în această stare.

Durerea unui om poate fi atât de mare, încât o poartă cu sine ani de zile, fără să știe ce să facă cu ea și cum să o ducă mai departe. Poate fi vorba despre o despărțire de persoana iubită, care a lăsat în urma sa doar durere, suferință.

Poate fi din cauza pierderii unui suflet drag. După, nimic nu mai este la fel. Unii cred că asta se rezumă la câteva zile de doliu, de lacrimi, poate de vinovăție și totul va trece în timp. Doar că durerea se amplifică, devine mai apăsătoare, mai ales pentru acele persoane care nu pot accepta asta.

Durerea pentru cineva poate fi chinuitoare

Toți suferim, fiecare în felul său, de aceea nu trebuie să judecăm pe cineva pentru durerea pe care o poartă cu sine. Nu avem dreptul să credem că nici nu merită atenție această durere. Nu știi ce este durerea până nu o cunoști personal și atunci o înțelegi cât poate fi de copleșitoare.

Nu doar despărțirea de omul drag ne face să suferim. Unii își poartă umbra patimilor, a dependențelor, a eșecurilor. E tot o durere, dar care a luat altă formă. Nu doar detașarea de cineva ne face să suferim, ci și neajunsurile celor dragi, suferințele pe care le poartă cu sine.

Nu trebuie să rămânem indiferenți la astfel de dureri, pentru că nu știm cum va fi viața cu noi mâine. Totul se poate schimba într-o clipă. Suferința și durerea vin la timpul lor, chiar dacă nouă ni se pare că ne suprind în cel mai neașteptat moment.

Tot ce putem face este să fim sinceri: cu noi înșine, cu cei dragi, cu cei din jur. Nu avem puterea să controlăm durerea. Dar atunci când vine, să ne lăsăm cuprinși de ea, apoi să o lăsăm să treacă.

Să-i alinăm pe cei care sunt în suferință, pentru care durerea este o stare constantă. Să le fim sprijin, umăr pe care să plângă și pernă pe care să se poată culca în momente grele. Să fim prieteni buni, oameni de încredere.

Dar niciodată să nu judecăm.

© De Vorbă cu Tine