fb

Fericirea probabil nici nu are profil de Facebook

Tu nu m-ai auzit pe mine, tu doar ai comentat fugar un gând de-al meu. Tu nu m-ai înțeles, tu doar mi-ai aruncat niște mesaje pe Facebook. Tu nu ai vrut să construim, tu doar mă invitai să apreciez pozele tale. Și în tot acest timp tu spuneai că suntem fericiți. Cum să fim fericiți? Virtual? Ce fel de fericire, căruia poți să-i dai „like” pentru inspirație? Tu ai vrut să fii fericită și nu știai cum să faci pe omul drag fericit. Tu credeai că totul e mult prea simplu. Și nu a fost.

Iar eu am înțeles că fericirea nu stă online. Ea nu are cont de Facebook și nici telefon nu are. Ei nu-i plac aprecierile care până la urmă nu înseamnă nimic. Fericirea de care știam eu se plimba fericită la brațul cuiva, spunea poezii de Bacovia într-o toamnă târzie sau admira un apus de soare. Fericirea de care știam eu era diferită, îi plăcea să meargă desculț când ploua vara sau să viseze frumos. Fericirea mea era sinceră, nu-i plăceau pozele făcute la comandă și nici selfie-urile din fața unui restaurant luxos. Ea își păstra fotografiile în fiecare amintire. Fericirea mea avea la rândul ei gânduri fericite.

Așa este. Dacă prea mult ții cont de ce se întâmplă online, riști să pierzi ritmul vieții, riști să te deconectezi de realitate. Și așa e și în dragoste. Iubirile adevărate niciodată nu și-au distribuit emoțiile pe Facebook, pe Instagram sua pe orice altă rețea. Iubirile adevărate au păstrat tot ce aveau mai scump în suflet. Au prețuit îmbrățișările oferite direct și susținerea în momente mai grele. De asta și fericirea oamenilor care-și trăiesc viața cu adevărat a fost altfel. A fost vie. A fost a lor.

Fericirea probabil nici nu are profil de Facebook. Și nici dragostea nu are!

Foto: weheartit.com