fb

Fericirea nu înseamnă desfătare și nici plăcere. Atunci când plăcere nu mai este, ce rămâne?

Orgolii. Frustrări. Nemulțumiri. Dorințe. Plăceri. Desfătări. Toate vin și se duc și niciuna dintre aceste emoții nu are legătură cu fericirea și nici chiar cu nefericirea. Dincolo de dorința unui om de a se regăsi alături de alt om și dincolo de intenția de a se simți bine împreună, trebuie să existe o stare superioară, care să vină din dorința de a crește împreună ca entități ale unei relații și de a supraviețui unei lumi indiferente și reci.

Într-o relație, fericirea adevărată vine din comunicare și nicidecum din plăcere. Fericirea vine din atitudinea corectă a ambilor, din înțelegere, din recunoștință, din dragoste. Pentru că doar așa există posibilitatea să păstrezi și să aduni în timp sentimente. Plăcerea nu e decât un moment. Adevărat, e binevenit acest moment, dar e trecător. Fericirea însă e să evoluezi în doi. E procesul pe care îl trăiește bărbatul alături de femeie și femeia alături de bărbat atunci când ambii se completează, conștientizează care sunt părțile lor mai proaste și caută să se înțeleagă în loc să se contrazică.

Fericirea e să-ți asumi responsabilitatea într-o relație. Asta e contrar dorinței de a primi plăceri de scurtă durată și de la diferiți parteneri. În schimb, senzația finală e cu mult mai acceptabilă și mai pe suflet. Recunoști în timp că fericit poți fi doar alături de omul pe care îl iubești. Fericit poți fi având încredere în celălalt și trăind siguranța unei zile de mâine. Fericit poți fi atunci când lupți împotriva a tot ce îți poate fura din stările de bine.  Fericit poți fi atunci când depășești condiția unei simple plăceri și tinzi către ceva cu mult mai intens. Și pentru toată viața.

Foto: walkino1.com