Femeia, pentru care vrei să trăiești

Atunci când înțelegi că toată viața ta se leagă de o femeie, când fericirea ei e și fericirea ta, când până și gândul la altele e insuportabil, când ești undeva departe și vrei să ajungi mai repede acasă să o îmbrățișezi și când ai da orice să o vezi bine…atunci te schimbi, atunci înțelegi că pentru femeia de alături ai face totul. Că pentru ea ai vrea să trăiești.

Ea este jumătatea ta și omul de încredere. La ea te gândești și pentru ea faci lucrurile mai bine, mai frumos, mai pentru doi. Pe ea vrei să o cucerești din nou și din nou, pentru că de fiecare dată ar fi la fel, pentru totdeauna. Pe ea vrei să o simți aproape, indiferent că snteți pe malul mării sau la un ceai în bucătărie. Să o vezi zâmbind, să o simți moale în brațe. Și chiar dacă știi că nu ești cel mai bun pe pământ și că ea nu e prima, mai știi și că pentru ea ai fi cel mai bun pentru că e a ta, pentru că e ultima. Elegantă sau fără machiaj, nebună sau liniștită, o simți în carne, în suflet, în priviri. Ea e omul de-o viață, omul care te susține, omul care-ți este alături la bine și la greu și pentru care ai face totul să fie cât mai puțin greu și cât mai mult bine. Ea este femeia care, deși nu e obligată cu nimic, îți înspiră în fiecare zi încredere și în fiecare zi știe să te facă mai bun, mai puternic. Mereu. Și nu contează dacă ești nalt sau scund, bogat sau sărac. Ea este cu tine pentru că se simte bine. Pentru că doar în brațele tale s-ar face ghem când îi este trist și doar acolo ar găsi fericirea. Ei nu îi este frică de viață și grijile ei, pentru că te are pe tine. Și pentru că singură știe să răspundă încercărilor. Știe să râdă frumos, să te încurajeze și să îți dea motive să continui. Să găsească la ea înțelepciunea unei femei, mame și soții în devenire. Da, ea cu siguranță s-ar potrivi perfect ca soție și copiii tăi ai vrea să-i spună mamă.

Ea este unică. Nu perfectă, nu ideală, ci unică. Corpul ei nu este cel mai perfect și poate uneori mă enervează la culme, dar atunci când o simt seara alături și când îi văd hotărârea cu care își apără ideile, știu că e ea și atât. Omul meu. Ea mă lasă să fiu așa cum sunt. Nu mă schimbă și nici nu vrea să mă vadă schimbat. Pentru asta eu o respect și vreau singur să fiu mai bun. În schimb îmi arată unde sunt corect și unde nu. Mă susține. Mă înnebunește, mă uimește mereu, mă motivează. Și nu contează cu ce se ocupă. Contează că umple cu sens viața mea și a ei. Contează că se simte bine alături, că împreună formăm un tot întreg. Contează că, pe cât de diferiți suntem, ne potrivim atât de bine. Ne modelăm viețile într-o relație atât de a noastră. Ea mereu se ocupă cu ceva. Mereu vrea să fie mai bună, mai specială și, chiar dacă știe că eu voi face ceva, încearcă să pună umărul, să vină cu partea ei.

Uneori ea pur și simplu vrea atenție și două mâini de bărbat care să o cuprindă…și de câte ori eu fac asta, chiar și în somn, înțeleg că îi sunt drag, că mă vede parte din viața ei. Înțeleg că vor fi dimineți cu soare și dimineți cu ploaie, dar toate diminețile mă vor găsi alături de ea. Înțeleg că fără ea nu aș fi eu, cel de acum. Înțeleg că fără mine nu r fi ea, cea dintotdeauna. Înțeleg că fără noi nu ar fi nimic. Și înțeleg că, cu toată dragostea și fericirea ce mi-o aduce, ea este femeia pentru care aș trasnforma, aș crea, aș face orice. Că ea este femeia pentru care vreau să trăiesc.