La început ea a turnat zâmbetul într-o tavă și l-a trimis prietenilor cei mai buni.
Apoi a adunat visele colorate și le-a oferit unui om bun din stradă.
Apoi a plecat la gară, a rezervat o căsuță în camera de păstrare și a depozitat în ea dorințele ei într-un pachet legat cu bentiță.
Starea de spirit, care era un dulap plin, a ascuns-o în portbagaj. Și-a lăsat doar ce-i mai scump, mai gri.
A venit rândul deprinderilor: toate au fost aruncate în flacoane de sticlă cu dop și sticlele au fost puse într-o cutie, cât mai departe.
Ea și-a mâncat zâmbetul la dejun, cu piper iute.
Săruturile nenăscute și le-a vopsit în fața oglinzii cu ruj.
Ea s-a așezat în fața laptop-ului, și-a arhivat râsul special și l-a trimis prin poștă unui necunoscut. Apoi a închis laptop-ul, închizând astfel orice urmă de zâmbet.
Ea a scos din frigider câteva cuburi cu gheață, a expirat spre ele bunătatea și le-a aruncat apoi în cuptorul cu microunde.
Apoi s-a așezat pe marginea drumului, tăcând. A închis ochii și a dispărut.
Dacă acasă este femeia dragă ție, fii atent te rog… poate multe bucăți din ea lipsesc.
