fb

Fără copilul din tine ești un adult pierdut

Îmaginează-ți că ai cam 60 de ani. Ai îmbătrânit, ești singură și ai vrea atât de mult o înghețată. Dar știi că nu ai avea cu cine să o împarți. Ani buni în urmă ți-ai promis că nu vei mai crede în Moș Crăciun, în suprizele oferite de părinți, în magia unor sărbători. Crescând, ai refuzat să faci o nebunie cu prietenii, să uiți uneori de toate, să alergi desculț prin ploaie sau pur și simmplu să privești cerul. Ai zis că astea sunt copilărisme, prostii. Acum ți-e dor să faci ceva neobișnuit, ai vrea să întorci timpul înapoi, ți-e trist și nici măcar nu ai cui să-i spui că ți-e trist.

Îmaginează-ți că asta ar putea fi realitatea ta. Fără speranțe, fără visuri, fără a avea încredere în ziua de mâine, fără a mai crede uneori în Feți Frumoși, fără a te lăsa alintată de omul drag. Serviciu, casă, probleme, nevoi, bani, călătorii plictisitoare, iar serviciu. Da, astea sunt importante și fără ele nu ai putea supraviețui. Dar dacă le-ai combina cu un zâmbet, cu o stare de bine, cu plăcerea de a face toate lucrurile corect? Dacă între două sarcini ai privi soarele? Dacă între două ore de muncă ai mânca o înghețată? Dacă ai pleca să călătorești undeva departe? Dacă ți-ai invita prietenele acasă sau în oraș sau ți-ai face noi prieteni? Dacă ai privi lucrurile deschis, sincer, frumos? Cum ar fi?

Încearcă să depășești monotonia acestei luni îmbătrânite. Și nu uita: fără copilul din tine ești un adult pierdut. – citat cu autor anonim