Existăm atât timp cât cineva se gândește la noi

Cine a trăit dimineți frumoase de dragoste, cine a gustat dintr-un sărut oferit cu poftă, cine a cunoscut într-un “mi-e dor” o viață de om, cine a suferit pentru că omul drag nu e aproape, cine a primit un mesaj dulce pe la 3 noaptea, cine a așteptat un sunet de telefon o zi întreagă va ști că dragostea nu se numără, ci se simte.

Că uneori e suficient să te gândești la cineva și să zâmbești. Că tot ceea ce facem mai frumos în viața noastră o facem în numele cuiva, pentru cineva. Că noi înșine ne căutăm prezența în gândurile unui suflet.

Suntem fericiți atunci când iubim. Suntem împliniți cînd cineva ne iubește. Oamenii pe care îi iubești te reprezintă, ei sunt suma tuturor dorințelor și gândurilor pe care le ai. Tristețea e dovada că dorințele și gândurile nu s-au completat într-un om drag.

De asta oamenii fericiți caută cel mai puțin, ei deja s-au regăsit în fericirea altor oameni. Întreabă un om de ce este fericit și el îți va spune că nu e singur. Întreabă un om de ce este trist și el nu îți va spune nimic. Nu va avea ce. Și atât timp cât cineva se gândește la tine vei ști că ai un motiv să fii mai fericit decât trist.

Existăm atât timp cât cineva se gândește la noi. Cât noi ne gândim la cineva. Cât gândurile noastre se unesc în dorințe, gesturi, atingeri, fapte. Singurătatea, nefericirea și tăcerea nu sunt nimic pe lângă gândul să știi că nu ești în mintea sau inima nimănui. Existăm atât timp cât avem cui să dedicăm victoriile și cui înfrângerile.

Nu vom reuși niciodată să gustăm din valoarea unui trofeu dacă nu-l vom avea cu cine împărți. Sau fericirea unui gând, de nu-l vom împărtăși cu nimeni. Noi, oamenii, suntem muritori prin existență și nemuritori prin existența altor oameni. Care se gândesc la noi. Existăm când avem cu cine împărți din singurătate, fericire, gânduri.

Existăm atât timp cât avem pe cine face fericit. Și cine să ne definească fericirea. Existăm pe cuvintele celor de lângă, pe amintirile lor în care suntem și noi sau amintirile noastre legate de ei. Pe momentele care nasc amintiri. Pe clipele care nasc momente. Existăm când ne regăsim în alți oameni. Când ne potolim setea de viață trăind alături de ei. Când trăim fericirea și neputința lor. Când gândim la fel. Când simțim la fel.

Existăm atât timp cât cineva se gândește la noi. Cât noi ne gândim la cineva.