fb

Eu plec, să nu plângi

Ne-am consumat încet fericirea, în doze mici și prea puțin importante. Așa nu am reușit să păstrăm nici un singur motiv ca să rămânem împreună. A fost frumos pe alocuri, recunosc. Am învățat multe: eu cum să-ți ascult iertările și tu cum să mi le spui. Am încercat și asta e cel mai important. Acum eu plec.

Să nu plângi, ești bărbat. Deși probabil pentru scenariul perfect ai putea să o faci și pe asta. Ai putea să-mi juri că te vei schimba, ai putea să-mi promiți dragoste veșnică și încredere oarbă. Ai putea să pari atât de credibil în fața unei femei străine. Dar nu și în fața mea. Eu te cunosc, deci plec.

Ajunge cu lacrimi vărsate în zadar. Ajunge cu mine speriată de ziua de mâine. Ajunge să ne forțăm la infinit. Ajunge să o facem pe îndrăgostiții. Mi-e suficientă lecția de până acum. Și crede-mă, nimic mă poate face să-mi schimb decizia. Pentru că prea multe decizii le-ai luat singur până acum și toate au fost împotriva noastră. E pur și simplu o zi frumoasă. Și eu plec.