fb

El era visătorul și ea era visul

El își îngropa tăcerile în priviri și privirile le transforma în săgeți de lumină. El lupta cu propriii demoni și nu înceta să se gândească la ea. El o dorea. Se transforma noaptea în visător și-i fura clipele, zilele, anii. O strivea cu vorbele și-o făcea să-l vrea și mai mult. Devenea îngerul ei în vise deocheate. Se juca cu sufletul ei și-apoi îi spunea că lumea lui e mai frumoasă. El o simțea aproape și o credea străină. Ea era mereu acolo, gata să-i împlinească toate dorințele.

Visele lor erau nebune. Și nebuni erau ei. Respirații, pofte, lumini, atingeri. Doze de extaz. Rătăceau prin lumi străine și reveneau de fiecare dată mai hotărâți că sunt făcuți unul pentru celălalt. El era rebel, ea era frumoasă. Își croiau propria soartă și nu le păsa de scena unei lumi cu prea puțini actori veritabili. Ei aveau scena lor. Patul. Cabina unui telefon. Salonul. Cerul cu stele. Ei erau fericiți.

Și visul nu avea sfârșit. Într-o zi și-au propus să-l transforme în realitate. Și atunci visul s-a năruit. Pur și simplu nu avea cine să trăiască realitatea. Atunci ei și-au împărțit amintirile și au plecat să trăiască alte vise. Mai mici și mai lipsite de gust. Mai triste. Știau că au trăit un vis unic. El i-a promis că va construi o noapte și că-n noaptea asta vor fi vise fără capăt. Ea a zâmbit și a dispărut după o perdea de fum. El era visătorul și ea era visul.

Foto: beastvideo.tk