În viața ta, ai întâlnit o astfel de femeie, care te-a făcut să te îndrăgostești la nebunie de ea, dar totuși v-ați despărțit. Ai trădat-o, ai rănit-o și ai plecat. Ea te va uita, dar tu, cu siguranță, tu nu o vei putea uita niciodată.

Ea a fost cea mai minunată femeie pe care ai întâlnit-o. Frumoasă, atrăgătoare, pasională, avea încredere în sine, era inteligentă, știa mereu să facă glume bune. Dar ai rănit-o. Dintr-o prostie, dintr-un gest egoist, ai rănit-o și ea a plecat.

Povestea voastră de iubire a început frumos, timid, erați atât de entuziasmați de ce ați descoperit. Ea avea o mie de visuri și voia să le împartă cu tine. Tu o făceai uneori pe indiferentul, crezând că așa este firesc, că vrei să-ți deschizi inima.

Ai vrut să demonstrezi tuturor că ea va fi a ta, că e doar una din multe alte fete care au cedat în fața durității și felului tău de a fi. A cedat, cine n-ar fi făcut-o, aveai frazele pregătite, știai pe de rost cum să-i cucerești sufletul.

Doar că ea s-a îndrăgostit de tine, omul sincer și bun. Ea ți-a dat masca jos, descoperind un comportament pe care singur nu-l recunoșteai. Ea a crezut vorbelor tale, acelor promisiunilor fascinante. Ea a crezut că ești un băiat de treabă, nu a ținut cont de remarcile prietenilor.

Ați început să ieșiți împreună, să vă țineți de mână. Ea îți vorbea despre stele și mare, despre lucruri pe care nu le înțelegeai. O credeai specială, din acest motiv o voiai și mai mult. Ascultai nerăbdător, ascunzând un interes egoist.

Ea îți oferea fericirea în brațe

Tu aveai brațele ocupate cu mâinile ei, mintea era ocupată și ea, cu gânduri ascunse. Ai reușit în cele din urmă să fii cu ea. Pentru tine a fost o nouă cucerire, pentru ea un gest firesc, trăit cu omul pe care îl iubea.

Doar că te-ai plictisit prea repede. Ai început să îi scrii tot mai rar, să o suni doar când aveai chef. Nu îți mai păsa că o vezi mai mereu cu ochii triști. Uneori chiar te prefăceai că nu o mai cunoști, ea nu înțelegea ce se întâmplă.

Ai reușit să uiți repede, să treci peste. Așa ai crezut că se întâmplă. În timp, ai ieșit cu alte femei, ai cunoscut alte suflete. Doar că nimeni nu era ca ea. Nu mai găseai o persoană la fel de sinceră, de gingașă. Celelalte femei te desconspirau rapid.

Ai început să analizezi acel trecut, să te întrebi cine a fost vinovat, ce s-a întâmplat. Ai înțeles cât de laș a fost comportamentul tău. Cât de insuportabile erau cuvintele tale.

Îți era dor de ea. Un dor nebun, care îți anula orice altă dorință. O căutai cu privirea printre zecile de femei, dar nu o găseai. Nici nu aveai cum să faci asta. Ea a plecat, a găsit iubirea adevărată în brațele unui bărbat demn. Te-a uitat în ele din urmă.

Ai pierdut-o. Au trecut ani de atunci, nu mai erai băiatul „rău” aveai și tu visuri mari și doar în momentele tale de tristețe, singur sau cu prietenii, vorbeai despre stele și despre mare. Ei nu înțelegeau nimic, tu însă știai că există un om pe care nu îl vei uita niciodată.

© De Vorbă cu Tine