fb

Ea era mult prea obosită să mai fie puternică…

Ea a iubit, mai mult decât unii înțeleg că înseamnă iubirea. Știa că dacă se dedică total unei relații, nu se poate întâmpla nimic rău. Mai știa că în aceeași relație implicarea și emoțiile trebuie să fie reciproce. Și așa a fost la început. El era tipul de băiat faimos, gata să cucerească și cea mai plină de principii femeie. Dar a ales-o pe ea, o fată care nu se remarca la prima vedere cu nimic. El însă a găsit la ea simplitate și adevăr. Și farmec natural. I-a demonstrat că-i pasă, apoi i-a spus că ar vrea să aibă o relație, apoi i-a jurat că vor fi alături pentru toată viața. Cuvinte, cuvinte…

Tot el nu a reușit să-și respecte promisiunea. Credea că dacă e alături, e suficient. Că asta e tot ce contează pentru ea. Și nu era așa. A mers o lună cu dulcegării și jurăminte false. A mers două, trei, un an. Ea își spunea că el se va schimba, că totul va fi bine, doar se iubesc. I-a spus de multe ori că se simte singură, că vrea susținearea lui, că vrea atenția lui. El îi răspundea că e ocupat.

Ea lupta. Lupta pentru fiecare îmbrățișare și pentru fiecare sărut. Lupta să-l vadă seara acasă, lupta să-l știe dimineața bine dispus, lupta să audă de la el câteva cuvinte, fie și de reproș. Apoi a înțeles că dragostea nu e o luptă și niciodată nu a fost așa. Că o femeie alături de un bărbat nu trebuie să fie puternică, altfel uită să fie fericită. Că reciprocitatea, ca și înțelegerea sau respectul sunt cuvinte-cheie într-o relație. Și dacă ele nu există, atunci nu există nici viitor. Într-o zi, el a obosit să se tot prefacă și ea a obosit să mai fie puternică. Și s-au despărițit.

Foto: feat.az