– De ce-ai plecat?

– Așa eram atunci: trăiam prea puțin timp în prezentul unei femei. Eram liber. Eram tânăr.

– Nu ai regretat?

– De asta sunt aici. Tu ce-ai făcut după mine?

– La început nu am fost eu. Am suferit. Am trăit în fiecare zi amintirile noastre. Apoi mi-a trecut. Mi-am promis să fiu puternică.

– Acum ești puternică? Fericită?

– Sunt împlinită. Sunt eu cu toate realizările și visurile mele. Și cu oamenii care țin la mine.

– Și eu am ținut. Și mai țin…

– Asta mai puțin contează acum.

– De ce? Uneori trebuie să accepți cuvinte și să ierți.

– Mulțumesc, nu e cazul. Uneori trebuie să te gândești la consecințe și să le asumi.

– Poate că m-ai uitat…

– E prostesc să spui că te-am uitat. Pur și simplu am întors pagina.

– Oare tu m-ai iubit?

– Mă crezi, eu te-am trăit!

Foto: donne.com