– De ce-ai plecat?
– Așa eram atunci: trăiam prea puțin timp în prezentul unei femei. Eram liber. Eram tânăr.
– Nu ai regretat?
– De asta sunt aici. Tu ce-ai făcut după mine?
– La început nu am fost eu. Am suferit. Am trăit în fiecare zi amintirile noastre. Apoi mi-a trecut. Mi-am promis să fiu puternică.
– Acum ești puternică? Fericită?
– Sunt împlinită. Sunt eu cu toate realizările și visurile mele. Și cu oamenii care țin la mine.
– Și eu am ținut. Și mai țin…
– Asta mai puțin contează acum.
– De ce? Uneori trebuie să accepți cuvinte și să ierți.
– Mulțumesc, nu e cazul. Uneori trebuie să te gândești la consecințe și să le asumi.
– Poate că m-ai uitat…
– E prostesc să spui că te-am uitat. Pur și simplu am întors pagina.
– Oare tu m-ai iubit?
– Mă crezi, eu te-am trăit!
Foto: donne.com
