fb

E greu să uiți omul care ți-a dat atât de multe motive să-ți amintești de el

E greu să știi că el sau ea este acolo undeva și tu ești aici. E greu să treci peste amintiri. E greu să uiți. Probabil ai citit asta în cărți și printre rândurile unor citate. În realitate e altfel. În realitate, cei care trăiesc cu amintirile tac, de teamă că aceste amintiri ar putea să dispară într-o zi. În realitate, cei care vor pe cineva alături și nu-l pot avea visează diferit noaptea. Pentru ei visul ține locul realității.

În viață nu ții minte totul. Și nu neapărat ții minte ce e mai frumos și mai plăcut. Îți amintești de oameni și momente care te-au învățat ceva, te-au făcut să suferi sau te-au făcut fericită. Restul se uită. Ceea ce nu uiți e trecutul trăit în prezent. Nu uiți omul trăit în prezent. Nu uiți visurile trăite în prezent. Pentru că prin ele trăiești și tu.

Ai vrea să lași totul în trecut, și nu poți. Ai vrea să uiți omul care odată era totul, și nu poți. Și, uite, anume dacă nu poți înseamnă că iubești puternic. Sau că ești dependentă de acel om. Trebuie să știi să faci diferența dintre cei care ți-au dat motive să-ți fie frică și cei care ți-au dat motive să-ți amintești de ei. Apoi lași amintirile și te apuci să construiești un prezent. Unul fericit sau crescut din sentimente ascunse în inimă.

E greu să uiți omul care ți-a dat atât de multe motive să-ți amintești de el.

Foto: open.az