fb

E atât de trist că ați uitat să iubiți sincer. Și totuși, mai sunt oameni care-ți dau aripi

E atât de trist că oamenii sunt grăbiți.
E atât de trist ca mulți au uitat de „mulțumesc” şi ” te rog”.
E atât de trist că alergați undeva şi nici nu ştiți unde.
E atât de trist că ați uitat să iubiți sincer, profitați şi vă bateți joc de suflete minunate.
E atât de trist că vă vindeți sufletul pentru țoale şi hărtii valoroase, uitând că sunt doar nişte țoale şi hârtii.
E atât de trist că sunteți imuni la durerea altora.
E atât de trist că părinții sunt omorâți şi bătuți de proprii copii.
E atât de trist că oamenii s-au transformat în stane de piatră.
E atât de trist că oamenii zâmbesc doar în poze.
E atât de trist că oamenii au grijă de viața altora şi mai puțin de a lor.
E atât de trist că oamenii au uitat să se bucure de lucruri mărunte.
E atât de trist că copii nu ştiu să-şi respecte parinții, iar părinții nu-şi asumă faptul că un copil nu e o pisică ce o poți alunga după uşă când îi este foame.
E atât de trist…
Şi totuşi mai sunt suflete ce cred în iubire.
Mai sunt oameni ce scriu câte o poezie.
Mai sunt „nebuni” ce admiră cerul.
Mai sunt din cei ce respectă adevărul.
Mai sunt unii care iartă..
Mai sunt oameni fără măşti.
Mai sunt oameni care nu pun preț pe țoale, pe averi, dar şi pe ceea ce e în suflet.
Mai sunt oameni care-ți dau aripi.
Mai sunt oameni de calitate.
Iar asta mă face să cred că datorită lor acest pământ mai există.

Cu drag, Mary!