fb

E atât de amuzant: când eram copii ne prefăceam că plângem; acum, că am crescut, ne prefacem că râdem

„Timpul le pune pe toate la locul lor”, zice-o vorbă. Le pune, dar nu și atunci când faci totul de-a-ndoaselea, când îți pui singur bețe în roate și refuzi să trăiești fericirea, așa cum este ea. Crezi că fiecare este vinovat de tot ce ți se întâmplă, în afară de tine. Te trezești dimineața cu o față tristă și ajungi seara acasă la fel de obosit de cum ai pornit. Sufletul ți-e rupt în bucăți, de la atâtea relații eșuate și emoții aruncate în vânt. Și doar când ieși în lume, în fața altora, te prefaci că totul este bine. Te prefaci și joci un rol care nu este al tău.

Și e amuzantă chestia asta. Copil fiind, găseai potrivit să plângi, ca să primești înghețata de la părinți sua nota mai bună de la profesori. Numai că o făceai natural, instinctiv, iar în câteva clipe uitai deja motivul acelor lacrimi. Acum e invers: îți ascunzi suferința sub un zâmbet eșuat, fals, strâmb și înțelegi că nu e nimic natural în asta. Ai vrea să plângi în hohote, dar nu poți: te-ar critica prea mulți. El îți spune că s-a terminat și tu-l privești zâmbind și-i spui: „Nu-i nimic, voi fi bine.” La naiba, știi prea bine c-ai vrea să strigi, să-i spui că face o prostie, că iubești cu adevărat. Păi bine, dacă simți asta, spune. Nu-ți transforma viața în o adunătură de regrete.

„Timpul le pune pe toate la locul lor” – vei spune tu. Dar dacă te opui timpului, cum te simți? Dacă te prefaci în fiecare secundă, ce obții? Nu e nimic mai aiurea decât să încerci să faci față. Mai bine fii așa cum ești, dar trăiește viața. Mai bine iubește așa cum poți, dar fă-o sincer. Mai bine ai ceea ce ai, dar cinstit. Scoate-ți măștile, treci dincolo de emoții false, construiește-ți viitorul cu responsabilitate și adună amintiri de care să nu-ți pară rău. Și dincolo de toate, să nu te prefaci niciodată.

E atât de amuzant: când eram copii ne prefăceam că plângem; acum, că am crescut, ne prefacem că râdem. – citat cu autor anonim