fb

Dragul meu, îmi pare rău. Astăzi mă aleg pe mine!

E toamnă. E noiembrie în calendar. Astăzi mă plimbam pe străzile orașului. Priveam cum cad frunzele din copaci. Cum se desprind atât de ușor de pe crengi și se lasă purtate de vânt. Aerul rece îmi pătrundea adânc în plămâini și-mi accentua golul pe care îl simțeam profund în sinea mea.

âDintr-o dată mi-am imaginat că sunt și eu ca un copac care în loc de frunze, păstrează în al său suflet oameni, amintiri, visuri și dorințe.

Mi-am zis că a venit timpul să las pe unii oamenii să plece pe al lor drum. Așa cum fac și copacii cu frunzele. Printre oamenii care credeam că a venit timpul să ne despărțim, erai și tu. Stăteai pe retina ochilor mei și printre circumvoluțiunile creierului. Am multe amitiri cu tine. Ca de exemplu, azi nu ți-ai luat rămas bun de la mine când ai plecat la servciu. Nici cafeaua nu mi-ai pregătit-o.

Am zis că-i toamnă. Iar acest anotimp nu știu cum face că răscolește sufletul meu și al tău până la sânge. Am zis că erai grăbit, că plouă, că se mai întâmplă. Apoi, am înțeles, că acel gol pe care îl simt în interior, îl simțeai și tu. Ambii am încercat să-l ascundem, să ne prefacem că nimic nu se întâmplă.

Când, de fapt, cerurile se prăbușeau peste noi. Când nopțile deveneau reci, chiar dacă ne aveam unul pe altul.

Dragul meu, îmi pare rău. Astăzi mă aleg pe mine. Astăzi voi citi o carte, voi scrie și voi privi cerul. Voi fi doar eu cu mine însămi. Nu vreau să mă apelezi, să-mi scrii un „Te iubesc” grăbit și sec. Nu te voi aștepta acasă și nici nu te voi îmbrățișa. Nu te voi întreba cum a fost ziua, nici cum te simți. Astăzi aleg să-mi fac ordine în gânduri. Vreau să înțeleg dacă mai avem nevoie unul de altul sau doar e toamnă și frunzele cad.

Cu drag, Mary!