fb

Dragostea nu se explică, ci se trăiește…

Despre dragoste nu se strigă. Nici nu se bârfește. Nu transformi un sentiment în motiv de laudă, de mândrie, de argumentare. Pur și simplu, simți și trăiești dragostea pentru cineva. Apoi cauți să-l faci fericit pe acel om, să-l păstrezi aproape, să lupți pentru un viitor comun. Asta o știu cei care au 20 sau 30 de ani de iubire în spate și o știu cei care trăiesc clipa de acum. Ce fac însă unii? Încearcă să compenseze lipsa unei iubiri adevărate cu explicații. Vezi bine, el te-ar fi iubit mai mult dacă erai altfel și ea ar fi ținut la tine mai mult dacă îi ofereai altceva. Despre ce vorbim atunci? Despre dragoste sau despre reprezentații de circ?

Dragostea nu se explică, ci se trăiește. Abia atunci găsești argumente suficiente pentru a rămâne alături de cineva o viață. Atunci te detașezi de interesele personale, de orgoliu și mofturi și cauți să găsești un echilibru. Mai mult de atât, uneori mai și cedezi în numele dragostei. Pentru că așa e firesc, atunci când se simte, se implică, se dorește o fericire comună. Unii încă nu au înțeles cu ce se mănâncă dragostea și au lăsat-o să rămână doar o teorie frumoasă. „Te iubesc”, „Ești frumoasă”, „Ești dulce”… toate astea sunt bune, dar nu suficiente.

Iubești nu pentru că așa vrei, dar pentru că într-o zi ai găsit omul cu care ești gata să împarți totul. Apoi te completezi cu acel om. Apoi fiecare dintre voi adaugă căldură și înțelegere la relație. Apoi treceți peste greutăți, vă certați, vă împăcați, vă iubiți. Trăiți împreună. Și până la urmă înțelegeți că de fapt asta și este dragostea. E puterea și dorința de a depăși împreună totul, știind că vă iubiți. E liniștea și căldura pe care o simțiți când vă îmbrățișați. E starea de bine, fiind convinși că mâine tot împreună veți fi. E plăcerea de a vă potrivi visurile. Iar toate astea nu le explici, le trăiești!