fb

Dragostea nu este pentru oamenii slabi. Uneori trebuie să lupți pentru ea…

Nu iubești cedând. Nu iubești spunând că nu mai vrei, nu mai știi, nu mai ai cum. E dragoste atunci? E fericire? Sau e frustrarea unui îndrăgostit căruia i se pare că iubește mai mult decât celălalt. Dincolo de iubiri imposibile sunt iubiri care nu apar din senin și nu se mențin cu aer. Uneori trebuie să cucerești și apoi să păstrezi. Uneori trebuie să demonstrezi și apoi să te bucuri de o relație. Uneori trebuie să fii la locul potrivit ca să ai alături un om potrivit.

Cine suntem noi ca să cedăm atât de repede? Cum putem apoi declara că suntem gata să iubim cu adevărat? De ce să ne despărțim din prostie de omul iubit și apoi să regretăm, să căutăm la nesfârșit fericirea și să înțelegem că ea este în trecut? Lucrurile nu merg dacă nu le facem să meargă. Marile iubiri nu țin o viață dacă nu suntem noi acolo, alături, dacă nu lăsăm de la noi de dragul unei fericiri comune. Oameni slabi suntem în singurătatea noastră. Oameni slabi suntem la pieptul cuiva drag nouă. Oameni slabi suntem când ne este frică. Dar în dragoste nu ai cum să fii slab, nu ai cum să-ți fie frică. Altfel nu iubești. Altfel la ce rost să mai găsești marea ta iubire?

Dragostea nu este pentru oamenii slabi. Uneori trebuie să lupți pentru ea!