fb

Dragostea e ca o sobă. Trebuie să pui pe foc dacă vrei să ardă

De ce rămânem unul lângă celălalt? De ce iubim omul de alături, chiar dacă nu e cel mai frumos sau cel mai puternic? De ce ne naștem și apoi toată viața căutăm reflecția noastră în trăsăturile și fericirea altuia? De ce suntem gata să sacrificăm orice alte visuri pentru a construi o poveste comună cu omul iubit? Eu cred că pentru asta suntem și mai cred că altfel nu putem fi. Suntem nu ca să ne facem cu cel mai bun job și nici ca să descoperim ceva sau să inventăm sau să demonstrăm. Astea sunt momente. Mici și mari momente care nu ne vor atinge sufletul și nu vor tinde spre absolut. Noi suntem ca să ne trăim visurile și poveștile și poate cel mai mare vis e să avem aceeași poveste cu cineva. Să iubim sincer și asta să fie reciproc. Să oferim continuitate acestei lumi prin copii și familie. Să lăsăm în urmă o amintire de bine. Să fim convinși că locul unde suntem nu e străin și omul pe care îl iubim nu e un necunoscut. Să știm de dragoste. Să fim nebuni de îndrăgostiți în cineva și nebunia să o trăiești în doi. În doi.Un tot întreg.

Dragostea a făcut oameni și a făcut nimicuri. Dragostea a dat sens unor vieți și le-a pierdut pe altele printre regrete. Dar fără dragoste nu ar fi fericire iar fără fericire oamenii ar pierde ultimul motiv la veșnicie. Și știi cum e să trăiești veșnicia? E să pui capul la pieptul omului tău sau să-l strângi în brațe și să vrei ca clipa asta să dureze veșnic. E să trăiești momente alături de jumătatea ta și să vrei ca momentele să țină la infinit. E să vezi cum îți cresc copiii și cum ai o familie frumoasă și într-o zi să te gândești că nimic altceva nu îți trebuie. Decât să țină asta mai mult decât o viață. Și toate astea să fie doar pentru că ai înțeles la timp ce înseamnă să iubești.

Iar să iubești cu adevărat nu poți decât dacă trăiești mixtura asta de nebunie și responsabilitate. Și dacă știi când să vii cu nebunie și când cu responsabilitate în fața celuilalt. Să iubești înseamnă să ai cap pe umeri, o inimă care bate, un caracter care se modelează după celălalt, un suflet care trăiește viața și să le combini perfect pe toate. Dragostea poate se naște din nimic, dar niciodată nu se termină din nimic. Ca să duci dragostea o viață întreagă trebuie ăs o menții. Ca să o menții ai nevoie de fapte și dovezi. De pasiune și mister. De încredereși cel mai mult, dorință. Trebuie să dorești să oferi, să primești, să iubești. De ce rămânem unul lângă celălalt? Pentru că primim și oferim ceea ce ne face fericiți. Pentru că ducem emoțiile în cuvinte și cuvintele în fapte. Pentru că nu ne pasă de ce spune lumea și creăm lumea noastră. Pentru că devenim fericiți în doi. Pentru că iubim. Iar asta anulează restul lucrurilor ce pot fi.

Dragostea e ca o sobă. Trebuie să pui pe foc dacă vrei să ardă.