fb

Dragostea durează trei ani și-o zi

Dacă ești suficient de deștept, iubești și ai peste 30 de ani, te rog să nu citești acest articol. 

Unii vor să reinventeze dragostea din mers, alții o au în sânge, gata să explodeze în momentul pe care îl consideră oportun. Oportun poate fi orice secundă sau niciodată. Dacă nu te lași dus de nas de orice fustă care-ți apare în cale și vezi viața așa cum este ea, este foarte probabil să dai de adevărata dragoste. Sătul de relații în vânt, limite în timp și prejudecăți, o vei găsi.

Te vei îndrăgosti pe loc de ochii ei și felul cum te sărută, o vei recunoaște și pe întuneric, vei sparge tăcerea cu dovezi și cuvinte sincere. Pentru că iubești. Pentru că te iubește. E dragostea voastră, unică și parfumată cu aroma unui gest făcut la anumite ocazii sau pur și simplu.

Iubirea în timp și adevăr…

Adevărul devine frumos. Adevărul este întodeauna frumos, dacă îl creezi în doi. Și ajungi în momentul în care știi că dacă minți, te minți pe tine. Împreună timpul va trece vertiginos și fiecare secundă va lumina pe întuneric. Veți ști ambii că ați ajuns în clipa când e recomandat să nu programezi ora la care să fiți fericiți. Dacă ții cont, e bine. Dacă nu, ajungi să numeri zilele.

Nu pentru că nu iubești, dar pentru că ai impresia că te omoară timpul și totul devine monoton. Confuz. Rutină. O crezi? Te crede? Voi numărați mai departe zilele. E partea în care dragostea se depozitează undeva în inimă, după trei, cinci sau zece ani. Apare frica, moleșeala de după 30, cu chelie și bere în mână și cu reproșuri să ieși mai repede din baie.

Și totuși… iubirea rămâne

Pentru că totul se naște din diferențe. Diferența aici? Toți încearcă să-și trăiască iubirea ca-n ultima zi și nu încearcă să o trăiască ca-n prima zi. În prima, frumoasa și atât de nevinovata zi.  Și vine ziua în care trebuie să decideți dacă să faci pasul următor. Fiecare dintre voi.

Ea se va gândi dacă vrea să simtă traspirația ta alături de trupul ei o viață, iar tu dacă vei suporta momentele când e mofturoasă. Tu însă nu te vei speria. Vei fi deștept să recunoști că dragostea nu înseamnă doar plimbat sub cer cu stele și cadouri oferite pentru ochi frumoși. Că dincolo de sex mai există ceva. Că dincolo de monoton a mai rămas ceva.

Iubirea nu e făcută să testeze, ci să unească. 

Iar dacă recunoști acest lucru, restul nu e decât confirmare la ceea ce deja știți. El nu va înceta să îți spună că ești frumoasă, pentru că te va iubi așa cum ești și va ști că nimeni pe lumea asta nu este perfect, iar cicatricile de pe burtă sunt rezultatul fericirii voastre comune: copiii. El va ieși cu tine în oraș, pentru că treabă n-o să aibă cu gurile rele pline de ruj demodat și te va săruta indiferent dacă vei avea buzele roșii sau șterse în timp: pentru el tot dulci vor rămâne.

El  va continua să îți gătească mâncarea preferată, pentru că știe cât de mult contează asta pentru tine și va ține minte câtă sare să pună în sos. El va privi cu tine un film romantic după 12 noaptea, pentru că va ști cât de răbdătoare ești și tu atunci când privește un meci de fotbal cu prietenii.

Și dacă ești cu ea în fiecare zi, cu siguranță o vei vedea cu cratița în mână sau îmbrăcată într-o rochie elegantă. Așa sau altfel, o vei iubi la fel de mult. Și treaba nu e în cratiță și nici în rochie. Și invers, dacă peste ceva timp în loc de mușchi vei găsi o bucată mai mare de burtă, nu vei fugi.

Dragostea rămâne, dragostea există.

Dragostea nu moare după trei ani, ea se reinventează în timp, pe baza la ceea ce s-a construit în toți acești ani. Dragostea durează atât timp cât  voi doriți să dureze și cât fiecare lucrează asupra acestei relații. Și când te gândești că totul a început cu un sărut, continuă cu o relație matură și frumoasă în timp și se va sfârși cu o casă în care să strângeți jucăriile după copii. Ea durează trei ani, sau cinci sau zece. Și-o zi. O zi în care înțelegi că iubirea ta pentru ea este veșnică.

Dragostea durează trei ani și-o zi. Cea mai frumoasă zi!