Două indicii importante că nu te respecți cu adevărat în relația în care ești

 Indicii că tu nu te respecți pe tine însăți în relația în care ești

Respectul este fundamentul oricărei relații de calitate. Fără el nu putem avansa spiritual în comuniunea pe care încercăm să o edificăm. Mai mult de atât, fără el rămânem la suprafața lucrurilor, neajungând să ne cunoaștem cu adevărat nici pe noi înșine, nici pe partenerul nostru. De aceea, nu e de mirare că funcționalitatea cuplurilor, cărora le lipsește această componentă în relație, se prăbușește într-un timp-record.

Dar să știți că aici nu este vorba doar de respect mutual. Respectul de sine, într-o cantitate sănătoasă, este la fel de important pentru o colaborare amoroasă fericită. Din el derivă echilibrul psiho-emoțional al ambilor parteneri, distribuirea adecvată a drepturilor și obligațiilor în cuplu, și firește – potențialul de creștere și durație a iubirii lor.

Neglijând acest element fundamental, vă lăsați sortiți la eșec. Vă veți simți totalmente devalorificați, neputincioși și confuzi, blamându-vă partenerul pentru asta, ci nu uitându-vă în profunzimea voastră mai întâi.

În acest context, vă prezentăm următoarele 2 indicii, care semnalizeză lipsa autorespectului în cadrul relației în care sunteți implicați. Iată care sunt acestea!

Te simți dependent/ă de partenerul tau

Atunci când simți că întreaga ta identitate, sau cel puțin câteva dimensiuni ale ei, este dependentă vital de suportul, validare și întreținerea partenerului, atunci, cel mai probabil – ești într-o relație codependentă. Acest lucru este un semnal de alarmă, care te anunță că faci ceva greșit. Și anume – te lași suprimată de un alt om, chiar dacă el îți vrea binele și nu intenționează să te rănească. Într-adevăr, se poate întâmpla să abuzăm de ajutorul, care ne este oferit voluntar și conștient, al partenerului, fără a-l răni pe el, dar în același timp – producându-ne nouă înșine mare prejudicii emoționale.

Este firesc să primim și să oferim ajutorul altora. Esențial este, însă, să avem suficint respect față de noi înșine, ca să nu abuzăm de el, ci să-l oferim doar când simțim că nu ne descurcăm de sine stătător. În caz contrar, noi pur și simplu vom înceta să credem că suntem capabili să le facem pe toate și cu propriile forțe, iar personalitatea noastră nu valorează nimic fără investițiile psiho-emoționale ale partenerului.

Simți că nicio decizie nu-ți aparține

Există relații în care violența, controlul și suprimarea emoțională sunt instrumentele principale de relaționare între parteneri. În astfel de comuniuni, nu poate fi vorba de armonie, înțelegere și colaborare sănătoasă. Dar mai există și relații în care instrumentel din urmă nu persistă, dar în același timp, unul dintre parteneri oricum ajunge să se simtă lipsit de voce în cadrul relației.

Acest lucru din nou derivă din lipsa respectului de sine al acestui partener. Din cauza faptului că acesta nu-și recunoaște propria valoare psiho-cognitivă, ci doar pe cea a partenerului, el ajunge să preia rolul submisului. Acțiunile lui sunt determinate de pasivitate și dezinteres, fapt care-l face să simtă că el nu poate și nu ar trebui să ia vreo decizie în relație.

Firește că această poziție este profund toxică. Ea alimentează și mai mult lipsa respectului de sine al acestui partener, făcându-l să creadă, într-un mod iluzoriu, că nu poate lua decizii. Dar nu e adevărat, deciziile lui îi aparțin, important este să nu se mai victimizeze, ci să ia atitudine în tot ce face.

Daniela M.