fb

Despre punctele care se unesc

Oamenii fac lucruri trăite cu prezentul și în prezent. Ceea ce se întâmplă azi nu va fi mâine și cu siguranță nu a fost ieri. Însă dacă pentru câteva clipe am face legătura între momentele din trecut, situațiile din prezent și evenimentele din viitor, am observa cât de conexe sunt toate. Stări, emoții, decizii, fapte!

3 oameni, 3 istorii și puncte care se unesc…

1. Ea. 27 de ani. Trăiește undeva într-un apartament la Ciocana. Duce o viață monotonă, cu mici excepții în weekend sau când o vizitează Elena, cea mai bună prietenă. Brusc, înțelege că trebuie să facă ceva diferit. Așa că deși treabă nu are cu franceza, începe să ia lecții de franceză. Timp de 3 luni. Elena îi oferă cadou de ziua ei un aparat foto. Ea începe să fotografieze cele mai frumoase locuri din oraș și își lasă câte o bucată de suflet în fiecare fotografie. Își dă seama că asta e pasiunea ei.

Peste 4 luni, absolut spontan, i se oferă o șansă să plece în Franța (trebuie doar să cunoască limba). Întrucât luase lecții de franceză, acceptă. Deci lasă job-ul și pleacă. Ea, care niciodată nu a făcut ceva ieșit din limitele propriei vieți, lasă job-ul și pleacă. Franța peste ceva timp devine țara ei de vis, iar Parisul: orașul-poveste. Și aici fotografiază, iar în scurt timp primește propunerea să-și expună fotografiile la o galerie foto. Peste alte 3 luni, ea deja este un fotograf cunoscut în toată Europa de Vest. Cu planuri mărețe, mulți prieteni și vise…

Acum să ne întoarcem în trecut și să unim punctele: dacă Ea nu ar fi început să învețe franceza, dacă nu ar fi primit aparatul foto și ar fi început să fotografieze, dacă nu ar fi părăsit job-ul, atunci nu ar fi ajuns unul dintre fotografii cunoscuți din Europa și nu și-ar fi găsit pasiunea.

2. Ea. 24 de ani. Șomer. Până acum a încercat o mulțime de job-uri, toate fără succes. Frizer, consultant, manager, agent pe vânzări…fără a se opri din mers, înțelege că tot ceea ce face nu îi aduce satisfacția pe care și-ar dori-o. După ce merge la un spectacol mai special, decide să ia lecții de actorie și de dicție, la care învață cum să se exprime corect și cum să  producă impresie. Aici întâlnește pe George, băiatul care îi va inspira din nou încredere și dragoste. Încă sub tensiunea lipsei unui serviciu, își amintește de timpul când, cu vreo 2 ani în urmă, fuse la un curs de culinărie cu prietenul de atunci, Ștefan, curs la care trebuia să prepare niște bucate cu specific italian.

Atunci, bucătarul-șef a remarcat-o dintre zecile de participanți și i-a propus să înceapă practica în domeniu. Ea a refuzat. Acum, a înțeles că totuși merită, întrucât și cu 2 ani în urmă bucătăria și tot ce se rotea în jurul ei erau activitatea preferată. George o susține. Contactează pe Andrei, bucătarul, începe cursurile iar peste 10 luni devine la rândul ei bucătar cu acte în regulă. Se angajează într-un restaurant select. În scurt timp înțelege că nimic nu ar împiedica-o să deschidă propriul local. Reușește cu ușurință să răzbată în lumea de afaceriști, datorită convingerii și exprimpării, astfel că în scurt timp apare primul local cu specific italian din zonă.

Întrucât activase cu mult timp în urmă în calitate de manager, administrează eficient afacerea și în scurt timp o și extinde. Devina una din puținele doamne de succes. Peste 2 ani se căsătorește cu George, ca acum să aibă 2 copii frumoși, o fată și un băiat, planuri mărețe, prieteni și vise…

Și iarăși dacă unim aceleași puncte: dacă Ea nu ar fi mers la cursuri de actorie și de dicție,dacă nu ar fi mers și la acel spectacol,  dacă nu ar fi participat la cursul cela de culinărie și nu ar fi decis ulterior să învețe de bucătar, dacă nu ar fi avut în spate activitatea de manager, atunci nu ar fi ajuns doamna de afaceri de azi, bucătar cunoscut și cu un soț iubitor.

3. El. 22 de ani. Deși tânăr, a reușit să cunoască viața din mai multe părți. De mic copil îi plăcea fotbalul și acest lucru a devenit în curând o practică. Dar un accident în timpul unui meci îl obligă să lase mingea deoparte. Într-o zi își cumpără niște ghete, simple ghete, dar care l-au motivat să înceapă să ia lecții de dans. Se apucă de dans. Aici cunoaște o tânără, frumoasă de altfel, care îi devine parteneră de dans.

El, băiatul de cartier, cu siguranță nu ar fi crezut că ar putea  așa ceva…dar începe să îi scrie. Frumos, convingător. Lumea se schimba cu viteza luminii. Pleacă să învețe la real, acolo participă la diferite evenimente, ca într-o zi, în timpul unui astfel de eveniment, să cunoască un om. Discuțiile devin o plăcere, iar participarea la diferite evenimente diplomatice: o obișnuință. Astfel se înscrie la facultate, astfel devine după 3 ani diplomat cu acte în regulă și continuă. În acest timp, într-o simplă zi, mergând cu căștile în urechi, se oprește în fața unui boschetar și începe să discute cu el.

Acesta îi spune că lumea ar avea ce să asculte dacă cineva ar vorbi lumii. Cu sens. El înțelege că sensul este în cuvinte. Și începe să scrie, pe blog. Cu cîteva luni în urmă, spontan, pleacă într-o vizită la o companie cunoscută. Acolo cunoaște o fată, o fată care în scrut timp va deveni jumătatea și sensul vieții lui. Acum, ele este bărbatul cu planuri mărețe, prieteni și vise…

Unind punctele, înțelegi la fel. Dacă nu ar fi avut acel accident la fotbal, dacă nu și-ar fi cumpărat acele ghete, dacă nu ar fi întâlnit acea fată, dacă nu ar fi fost acele evenimente, dacă nu ar fi vorbit cu acel boschetar și dacă nu ar fi fost acea vizită la companie…atunci nu ar fi ajuns bărbatul fericit de acum, diplomat, blogger și om iubit. Și cu siguranță nu a r fi fost și acest articol!

Deci, nu contează dacă într-un anumit moment nu înțelegi rostul la ceea ce faci, sau nu vezi unde ai putea pune în practică. Peste ani, unind punctele, îți dai seama cât de important a fost fiecare dintre momente.

Faceți ce vă place, descoperiți lucruri noi și peste câțiva ani, uniți punctele!

Sursa FOTO