fb

Despre despărțire, așa cum nimeni nu ți-a spus până acum

Când vine luna decembrie, schimbările devin evidente. Cad primii fulgi, dar ei se risipesc înainte de a se așterne pe pământ, accentuând inevitabilul. Păstrând încă speranța, cauți și negociezi cu tine însuți, îmbrăcând însă deja haine groase.

La fel este și într-o despărțire. Înțelegi că este ireversibilă, dar te agăți de speranță, întrebându-te ”dar dacă”. Încerci să te convingi că nu va veni iarna, încercând prin iluzii să cauți niște reminiscențe ale verii.

Însă când îți îmbraci inima în haine groase, pentru că îi este tot mai frig, înțelegi că ceva nu este în regulă. Îmbraci o a treia bluză, îți pui fular, acceptând inevitabilul. Acceptarea faptului că nu mai există iubire se soldează cu nuanțe gri pe care le vezi prin geam. Aceasta este prima etapă a trecerii printr-o pierdere (a iubirii, a relației, a muncii etc.) – negarea.

Negarea este înlocuită după asta cu furia. Începi să devii nemulțumit de totul din jur. Frigul ăsta stupid, monotonia asta interminabilă. Lucrurile aruncate prin cameră, lipsa unui zâmbet și a căldurii. Te înfurie lucrurile care s-au acumulat și acum au ieșit la suprafață. Fiecare manifestare de emoție devine dureroasă.

Cât de mult nu ar încerca partenerul, ce nu ar face, nu devine mai cald. Nimic din ce se face nu oferă rezultate considerabile. Tensiunea crește. Prin geam vezi cum plouă și ninge. Disperat încerci să faci ceva, dar totul este în zadar. O singură zi de afecțiune este urmată de o săptămână de certuri. Acest lucru epuizează de puteri, de aceea urmează următoarea etapă – negocierea.

”Poate nu am încercat suficient? Poate nu am făcut destul unul pentru altul? Poate… ”. Dubiile fac parte deja din rutina ta. Undeva în adâncul sufletului îți dai seama că iubirea a dispărut înainte de noiembrie și toate tentativele de a crede altceva au fost fără sens. Încercai să negociezi singur cu tine că totul încă poate fi salvat. Dar afecțiunea din parte partenerului nu găseau răspuns în sufletul tău.

A recunoaște că iubirea nu mai există, înseamnă a acționa. Asta sperie. Nu ai resurse pentru a acționa, nici financiare, nici emoționale. Dar răceala continuă să îți umbrească existența. 

Pentru tine devine mai comod să încerci să te convingi că nu ai dreptate, că totul poate redeveni ca înainte. Anume în acest mod te reîntorci la prima etapă și circular iarăși treci prin toate etapele. Asta poate dura ani.

Apatia, pierderea interesului, groaza încep să te domine. Urmează etapa depresiei. Este o etapă a pustiirii interioare. Îți recunoști ție însuți că relația nu merge. Nu mai există dragoste. Nu mai există un conflict interior. Ai acceptat realitatea.

Advertisement

Nu te mai sperie frigul. Știi că trebuie să te îmbraci bine. Privind copacii goi care nu se las îndoiți de vânt, îți dai seama de propria putere. Începi o nouă viața. Ești pregătit pentru schimbări. Vor urma sărbătorile, va urma Revelionul, care simbolic va fi un nou început și pentru viața ta.