fb

„Nu mai vreau nimic…” Depresia – lucruri nespuse despre valoarea și esența ei!

Acest articol te va învăța câte ceva despre valoarea stărilor de depresie și neliniște în configurarea unei personalități de succes.

În viața umană niciodată nu va exista fericire absolută, plăcere constantă și iubire veșnică. Indiferent de cât de multe ori am primit urări de acest gen la aniversări sau de Revelion, trebuie să ne dăm seama că ideea de fericire absolută este utopică și nu poate fi, nici într-un caz, transportată în realitatea obiectivă.

Mai mult de atât, această concepție primitivă devalorifică ființa umană prin instalarea unor limite psiho-cognitive mult prea avansate și lipsite de adevăr.

Când cineva din pacienți vine la mine, spunându-mi că vrea să aibă succes absolut în tot ce face, eu îi spun că această dorință nu i se va îndeplini niciodată, din păcate sau din fericire…

Am scris această introducere, pentru a începe să vorbesc despre episoadele existente și regulamentare ale existenței umane: nefericirea, lipsa de iubire, disatisfacția, tristețea, disperarea și depresia.

Aceste senzații sunt ,,neplăcute„, din acest motiv ele devin incorecte în viziunea psihicului nostru. Cel mai des visăm la dulcea evadare din aceste condiții psihologice.

Eu, în schimb, aș vrea să profilez un alt aspect al stărilor depresive, dar și a depresiei, ca atare; un aspect semnificativ și valoros pentru consolidarea omului de calitate în fiecare din noi.

Ce înseamnă Depresia, de fapt?

Viața nu poate fi compusă doar din feerie și extaz constant, cel puțin din simplul motiv că este ireal să-ți satisfaci toate necesitățile psiho-fiziologice în fiecare secundă, mai ales să o faci într-un mod perfect.

Odată, în cadrul unuia dintre nenumăratele dialoguri filosofice cu prietenul meu, el a emis ipoteza că poate, în realitate, lumea în care trăim este deja purgatoriul de la care toți credincioșii încearcă, într-un mod disperat, să evadeze. Totuși, există un anumit adevăr în această metaforă.

Doar gândiți-vă: noi, oamenii, suntem creați pentru a experimenta durerea și insatisfacția în nuanța cea mai intensă în care acestea pot exista. Până la urmă, cel mai dureros e să-ți dai seama de ambivalența psihologiei umane.

Adică: nu putem experimenta fericirea de a avea succes, până nu trăim o stare depresivă profundă.

E trist că suntem nevoiți să ne aruncăm dintr-o extremă în alta, să ne împovărăm sufletul cu contraste spirituale dure, să urâm până la sânge, și în câteva clipe – să iubim cu fiece fibră a Eului nostru.

Atunci când încercăm să scăpăm de Depresie…

Ne lipsim de posibilitatea de a înțelege atât de multe lucruri importante despre noi înșine; nu ne permitem să descoperim partea negativă din noi și, pur și simplu, să fim mai înțelegători, mai blânzi în raport cu „urâtul” din inima noastră.

Ne protejăm. Căutăm ceea ce ne-ar putea ajuta să evadăm de la propriul nostru Adevăr: inițierea unei noi relații amoroase, cumpărături costisitoare, mâncarea gustoasă, munca 24/7, sau poate o călătorie într-o altă țară.

Dar, cu toate astea, uităm că în momentul în care ne vom distrage atenția de la aceste activități nesemnficative, vom reveni tot la noi, la problemele și disputele noastre lăuntrice.

Reveniți la REALITATE! Nu veți putea fugi de voi înșivă, în schimb, ați putea asimila regulile reale ale jocului.

Pentru început, încetați să urâți ideea de stare depresivă și depresie. Chiar dacă ele ne rănesc, e mult mai corect să le privim ca pe niște șanse spre a ne întâlni acel EU autentic pe care îl evităm atât de străduitor întreaga noastră viață, nu ca pe niște surse ale suferinței absolute.

Odată ce descoperiți în voi simptome ale depresiei, întrebați-vă aceste 3 lucruri:

Ale cui valori le propăvăduiesc?

Ce fel de scenariu am preluat?

Oare îmi trăiesc propria mea viață, sau ea nu-mi aparține, de fapt?

Asta e ce vreau să zic: când simțiți că vă apropiați de pământ și că prăbușirea e inevitabilă, luați-vă lanterna și încercați să faceți regulă printre tunelurile cele mai adânci ale psihicului vostru.

Da, uneori va fi înspăimântător, alteori dureros.

Câteodată vă veți simți prea obosiți, neputincioți pentru a mai lupta, în acest caz recomand să căutați un sprijin.

Îndeosebi de corect ar fi dacă acest sprijin ar avea și diplomă de psihoterapeut, așa încât să nu dați greș în calea voastră spre „succes”.

Advertisement

Și cel mai important: niciodată nu uitați că NU sunteți singuri în suferința pe care o trăiți chiar acum!