fb

De la fosta lui iubită… pentru viitoarea lui soție

Oricine-ai fi, oricum ai fi, sper să citești rândurile astea cu inima deschisă.

 Le-am scris într-o seară, când am simțit c-aș vrea să îi scriu lui.

 M-am abținut, din respect pentru voi și relația voastră. Nu vreau să intervin unde nu e loc de mine și aleg să nu o fac.

 “Una din cele mai pure forme de iubire e atunci când vrei fericirea celuilalt, chiar dacă acea fericire nu te include și pe tine.”

 Nu știu sigur cine-a zis cuivntele astea, dar rezonez cu ele foarte mult.

 Și îmi doresc foarte mult ca el să fie fericit.

 De asta… îți scriu ție rândurile astea.

 Femeie, pe omul tău, ce e lângă tine-acum, îl iubesc.

 Da, știu, poate te enervează să citești asta. Poate îndrăznesc prea mult. Dar e adevărat.

 Bărbatul tău a fost, cândva, tot ce am avut mai drag pe lume.

 L-am iubit cum am știut eu mai bine.

 Am iubit stângăciile lui, am iubit curajul lui, am iubit grija lui față de mine, am iubit clipele petrecute cu el.

 Probabil… am iubit tot ce iubești și tu acum.

 Dar sigur într-o altă formă decât a ta.

 Iubirea ta, e iubirea ta.

 Iubirea mea, e a mea.

 Dar sper și îmi doresc ca și pentru tine omul ăsta să fie la fel de prețios cum a fost pentru mine.

 Și-mi mai doresc să respecți trecutul meu cu el, la fel cum eu respect prezentul vostru.

 Pentru că prin asta ai respecta o parte din cine e el.

 Bărbatul care îți sărută acum buzele, este cine este, cum este, pentru că am fost eu parte din viața lui, cândva.

 E posibil ca unele calități pe care le iubești tu acum, să le fi învățat de la mine.

 La fel cum e posibil ca unele defecte care îți scot peri albi, să le fi învățat tot de la mine.

 Dar nu i-am dat eu lipsa punctualității! Pe cuvânt! O avea el, dinainte… 🙂

 Îți spuneam mai sus că-l iubesc… Da, simt asta.

 Iubirea ce acum câțiva ani a fost aerul meu, nu a murit.

 Aleg să cred că iubirea nu moare cu adevărat, doar se schimbă, ia o altă formă în timp, în funcție de experiențele prin care trecem.

 Acum are forma unei iubiri curate, pure, care nu cere nimic, dar e puternică, acolo.

 E iubirea care mă face să simt că îi vreau binele, că fericirea lui îmi va aduce un zâmbet cald pe buze mereu, că ochii lui, ce se fac mai mici puțin când râde, îmi vor trezi mereu amintiri dragi.

 Să nu încerci să mă faci să dispar din mintea lui.

 Nu ai să poți. Ne rămânn amintirile pentru totdeauna.

 Și nici nu ai de ce să faci asta.

 Nu sunt competiție în niciun fel. Nu mai sunt parte din viața lui, acum.

 Dar sunt o parte din el. Și-am să fiu mereu.

 Acum e al tău. Și sper și îmi doresc să îl iubești frumos, atât cât știi, așa cum știi.

 Viitoare doamnă, îl iubesc pe soțul tău… pentru că dacă nu aș face-o, ar însemna să nu iubesc o parte din mine.

M.