Ea nu cedează. Are motivele ei să rămână alături de un partener indiferent, care i-a demonstrat de nenumărate ori că nu are rost. Nu vrea să plece, nu acum, când lucrurile sunt atât de aproape să funcționeze. Cel puțin așa crede ea, așa a construit iluzia.

Ea nu poate altfel. În timp, și-a creat o viziune toxică față de relații. Crede că sacrificiul dus la extreme este o normalitate într-o relație. Crede că atitudinea lui egoistă poate fi argumentată, motivată. Ea de fiecare dată găsește un răspuns la gesturile lui.

Prin comportamentul ei, anulează ideea de reciprocitate și echilibru. Este gata să ofere tot ce are mai bun, fără a primi nimic în schimb. Doar asta înseamnă dragostea adevărată, așa trebuie să se implice. În tot acest timp, nu e vorba despre dragoste.

Această reacție nu este întâmplătoare. Poate că în familie a avut parte de exact același format toxic, a văzut același comportament la părinți. Acum doar repetă cu exactitate sacrificul mamei, crede orbește în omul de alături.

Ea rămâne alături de acest bărbat, pentru că îl consideră parte din sufletul ei. Îi este imposibil să se detașeze emoțional de lumea lui, de tot ce au construit, chiar dacă e vorba despre emoții negative și a construit doar ea.

Nu contează acest lucru. Ea respiră Universul lui, trăiește visurile lui, este gata să îl urmeze și la capătul lumii, doar să nu dispară această poveste. Însă acel sentiment curat și sincer a fost demult înlocuit cu obsesia, cu dependența.

Ea pur și simplu nu poate trăi fără acest om

A dezvoltat un scenariu care să argumenteze acest comportament, să o motiveze să meargă mai departe. El îi vorbește urât? Sigur are ceva pe suflet, are nevoie de ajutor. Nu-i răspunde la mesaje? Este prea ocupat la serviciu.

Găsește de fiecare dată scuze, explicații, răspunsuri. În tot acest timp, amână un deznodământ trist. O face în mod intenționat, inventând noi și noi soluții de a apropia omul, de a-l convinge că are rost. Ea crede atât de mult în ei.

Crede că, iubindu-l atât de mult, va fi imposibil ca lucrurile să nu se schimbe în bine. El îi va fi recunoscător la un moment dat, el își va da seama cine este alături, cât de bun este sufletul ei. El o va iubi din toată inima.

Doar că nimic nu se schimbă în timp. Omul nu se schimbă, scenariul rămâne la fel de pesimist. Atunci ea construiește altă poveste, una în care vine și rămâne alături de acest bărbat pentru a-l ajuta să găsească drumul corect în viață.

Ea își asumă acest rol de femeie care salvează un suflet de bărbat. El are nevoie de ea, el s-ar pierde fără ea, el ar suferi atât de mult. Firește, în tot acest timp bărbatul amplifică dependența, profită de slăbiciunile ei.

O găsește atât de slabă și conectată la lumea lui. Ei îi este frică să se îndepărteze, să accepte o altă formulă a vieții, departe de prezența lui toxică. Ea nu vrea să rămână singură. Doar că vine o zi când femeia înțelege cât de toxic este totul.

Atunci se eliberează de lumea lui, își regăsește iubirea și respectul de sine și merge mai departe prin viață, cu demnitate și curaj.

© De Vorbă cu Tine