El i-a demonstrat în repetate rânduri că nu este interesat de această relație. A ales să aibă un comportament egoist, să mintă, să caute de fiecare dată scuze ieftine, în loc să acționeze corect. Acestui bărbat pur și simplu nu-i pasă.

Știe că poate pleca în orice moment, poate dispărea mai multe zile, ca mai târziu să revină cu explicații false și multe promisiuni. Se joacă cu sentimentele ei, pentru că doar așa poate păstra viu atașamentul ei, încrederea ei.

Ea însă nu poate acționa în acest fel. Iubește prea mult, pentru a se gândi la strategii, la măști purtate din interes, la cuvinte cuceritoare, dar lipsite de adevăr. Ea pur și simplu a îmbrățișat lumea lui, povestea lui, cu bune și cu rele.

Deși înțelege că nimic nu este în regulă în relația lor, chiar dacă primește suficiente semne că omul de alături nu este cel potrivit, ea nu pleacă. Alege să lupte pentru doi, să caute soluții pentru doi, să vină de fiecare dată cu multă iubire.

Încă mai crede că lucrurile se vor schimba. Această speranță păstrată în inimă o motivează să meargă mai departe, este punctul de pornire pentru toate gesturile făcute, pentru iertările din fiecare zi, pentru cedare și compromis permanent.

Ea crede în omul de alături, în acea parte din sufletul său plină de bunătate și empatie. Ea crede în puterea dragostei. Este convinsă că, mai devreme sau mai târziu, el va înțelege, va fi recunoscător, va iubi la fel de mult.

Până atunci, alege să rămână

Preferă să lupte pentru doi, decât să se despartă de el. Ba chiar ajunge să creadă că este firesc acest lucru, acest efort depus în singurătate, această luptă permanentă între propria rațiune și nebunia iubirii. Este pregătită pentru acest efort.

Rămâne alături, pentru că altfel ar pierde o parte din ea. Firește, este un argument nepotrivit, nesănătos, din moment ce comportamentul toxic al partenerului nu este același cu sufletul ei bun, cu intențiile sale sincere.

De multe ori nu mai e vorba despre ea în această poveste. E vorba despre iluzia construită în timp, despre acele așteptări care nu pot fi anulate pur și simplu, despre tot ce a fost construit zi după zi, despre amintiri care rămân vii.

E vorba despre încrederea oarbă în cineva, despre un cerc vicios din care este atât de greu să evadeze. Acum nu poate face diferența între realitate și poveste, preferă să trăiască povestea, să se bucure de firimituri de atenție.

Preferă să creadă că timpul le va potrivit pe toate, timpul va oferi soluții, timpul va găsi argumente suficiente pentru acest bărbat, ca să-și schimbe atitudinea. Timpul însă trece și iluzia rămâne. Timpul confirmă doar o realitate tristă.

Sufletul ei bun îi spune să mai stea, însă până și cea mai empatică și iubitoare femeie poate pleca într-o zi, când va alege să se respecte, să se iubească, să ceară reciprocitate.

© De Vorbă cu Tine