De ce în viața mea pe primul loc este soțul, apoi copilul

Probabil nu voi greși atunci când voi spune că, trăind alături de părinți nefericiți, o copilărie fericită este aproape imposibilă. Ostilitatea latentă a părinților în căsătorie poate deveni mai deschisă în timpul divorțului și poate rămâne așa chiar și ani de zile după pronunțarea divorțului.

Toate acestea: divorțul, plecarea părintelui din familie sunt foarte triste și aduc cu ele o lecție foarte importantă. Copiii nu au cum să crească fericiți și integri într-o familie unde părinții se ceartă mereu.

De ce pe primul plan ar trebui să fie soțul, dar nu copilul? Primatul căsătoriei înseamnă să pledezi pentru o relație care este esențială pentru copilăria fericită a copilului. Înseamnă asigurarea unei conviețuiri fericite cu soțul în ciuda tuturor schimbărilor care pot avea loc.

Prioritizarea căsătoriei nu înseamnă neglijarea copilului. Ambii părinți pot fi foarte buni la acest capitol, copilul fiind scăldat în dragoste și fiind cel mai bun lucru făcut de ambii părinți. Dragostea pentru copil nu are limite. Prin urmare, anume pentru binele copilului, pun căsătoria și soțul mai presus de orice.

Plecarea în vacanță fără copil.

Acest lucru nu se întâmplă în fiecare an. Părinții au nevoie de o retragere doar în doi pentru o mai bună odihnă și relaxare, în ciuda fricii de a lăsa copilul cu cineva, fie cu bunicii, fie cu o bonă de încredere. Această călătorie poate fi cel mai bun lucru care poate fi făcut pentru o căsnicie reușită. Relaxarea totală, petrecerea timpului doar în doi va face legătura dintre părinți și mai puternică, și mai fericită, mai plină de noi forțe.

Unire între părinți.

Acest lucru înseamnă sprijin total între părinți, indiferent de tot ce se întâmplă. Când eu, ca soție, am nevoie să plec pe câteva zile pentru noi forțe, soțul este mereu alături de mine. Când soțul are nevoie să plece în deplasare pentru câteva zile, eu, la fel, sunt înțelegătoare. Între noi niciodată nu apar divergențe de genul dat.

Cu copilul mereu încercăm să fim pe aceeași lungime de undă, dar nici nu îi facem toate capriciile dacă nu suntem de acord cu ceva anume. Ambii suntem consecvenți în comunicarea cu copilul, așa că el nu se simte amenințat în rutina sa zilnică. Ambii, ca părinți, îi arătăm copilului că deciziile le luăm împreună, astfel demonstrând grijă și respect unul față de altul.

Copilul doarme separat.

Încă de la început, am luat această decizie. Am vrut ca ambii să ne putem îmbrățișa și iubi, fără ca gândurile să zboare dacă ne va prinde sau nu copilul în cele mai intime momente. Acum, că copilul este mai mare, spre dimineață poate veni în dormitorul nostru și îl primim cu drag.

Suntem cei mai fericiți pentru astfel de momente de tandrețe. Dar anumite momente sunt doar pentru părinți și nu există excepții. Din moment ce ambii suntem de aceeași părere, copilul nostru niciodată nu a avut careva obiecții. Înțelege perfect că dormitorul este locul special doar pentru părinții săi, iar el are camera sa aparte.

Respectarea nevoilor reciproce.

În momentele când copilul necesită atenție, i-o oferim pe rând, în timp ce celălalt părinte se odihnește. Dacă unul din părinți are nevoie de o ieșire cu prietenii, pleacă fără prea multe întrebări. Fiecare persoană are nevoie de libertate, de propriul spațiu. Respectăm aceste nevoi anume pentru că ne iubim. Aceste pauze ne fac atât părinți, dar și parteneri mai buni și mai uniți.

Recunoaștem autoritatea noastră, a fiecăruia în parte.

Ne facem complimente unul altuia în fața copilului, pregătim cina pe rând sau chiar toți împreună. Toate acestea le facem pentru a cultiva în copilul nostru respectul și dragostea pentru fiecare din părinte, pentru a ne arăta dragostea și pentru recunoașterea noastră ca bun părinte. Astfel, prevenim apariția sentimentelor de inutilitate și lipsă de valori.