fb

De ce grija femeii față de propria persoană nu este egoism, dar o necesitate

De-a lungul timpului femeia a fost privită în mai multe moduri: zeiță creatoare, vrăjitoare, persoană inferioară bărbatului și mai recent este privită egală cu bărbatul. Feminitatea și frumusețea femeii au stârnit multe dispute, chiar și războaie.

Încă din cele mai vechi timpuri femeile foloseau mai multe secrete pentru a-și menține tinerețea și frumusețea. Cum ar fi: femeile dacice foloseau diferite uleiuri și unguiente pentru înfrumusețare, purtau cămăși lungi împodobite cu fibule și bijuterii. Regina Cleopatra din Egiptul antic se îmbăia în apă cu petale de trandafiri și-n lapte de măgăriță.

De asemenea, în Grecia antică era la modă tenul cât mai alb. De aceea, femeile foloseau un amestec toxic – o pudră obținută din plumb și ulei de măsline pentru a-și înălbi tenul. Apoi, foloseau o pudră neagră pentru a trasa o linie groasă, care să unească sprâncenele. În China împărăteasa Wu Zetiaj folosea un amestic din apă rece și talpa gâștei pentru a se spăla pe față.

Gheișele din Japonia, în special din dinastia Heian, considerau un detaliu de frumusețe dinții negri. Pentru asta, ele foloseau oxid de fier combinat cu o soluție acidă. Tenul trebuia să fie cât mai alb, de aceea foloseau făină de orez.
Precum, vedeți, femeile încă din antichitate aveau grijă de propria persoană. Femeile de azi au mai multe oportunități și facilități.

Totodată, cerințele sunt mult mai mari și stresante. Trebuie să fie soții și mame bune, să se mențină în formă, să se dezvolte din punct de vedere profesional și să nu devină dependente financiar de bărbat. Pe lângă toate acestea, mai trebuie să facă față stresului și grijilor cu care se ciocnesc zi de zi. De aceea neapărat trebuie să aibă grijă de ele, atât fizic, cât și spiritual.

În Dicționarul explicativ al limbii române, cuvântul „egoism” este explicat ca o atenție exagerată față de sine însuși, manifestată prin căutarea satisfacerii exclusive a intereselor și a plăcerilor personale (în detrimentul celorlalți). Atât timp cât o femeie menține acest echilibru al iubirii de sine, nu o putem numi egoistă. E corect și normal, ca femeile să fie prioritare în gândurile, acțiunile și interesele lor. Trebuie de știut un lucru important: altruismul are o limită, dacă o depășește, devine vicios, dacă nu are în spate respectul față de propria persoană.

Femeile care se îngrijesc devin mai încrezătoare și sigure pe ele. Odată ce-și ating anumite priorități și se învață a se iubi pe ele însele, se respectă și se apreciază mult mai mult. Renunță să se mai critice și își cunosc valoarea. Cred în propria persoană, iar acest fapt le ajută la îndeplinirea scopurilor proprii.

Au renunțat a depune eforturi suplimentare pentru a-i mulțumi pe cei din jur întrucât, respectându-se, oamenii de alături o fac la fel – le respectă. Chiar dacă, de la începutul articolului am pus accentul pe dorința femeilor de a atinge
perfecțiunea fizică, vreau să înțelegeți că a avea grijă de propria persoană nu se limitează doar la aspectul fizic, dar și la cel pshic, moral și spiritual.

Nu este egoism atunci când vă iubiți pe voi înșivă și vă respectați. E corect să refuzați ceea ce credeți că v-ar putea dăuna dezvoltarea personală. Trebuie să evoluați pe plan profesional și e fumos să aveți grijă de fizicul vostru. Doar că, nu uitați să mențineți acest echilibru în viața voastră, ca mai apoi această dragoste de sine să nu fie în detrimentul celorlalți.

Mary