De ce unele femei sunt atât de frumoase și totuși aleg să fie singure?

În primul rând, care e legătua între frumusețe și apropierea de un bărbat? Apoi, dacă nu sunt într-o relație, oare neapărat trebuie să am un defect? Sunt singură pentru că nu am scopul „să nu fiu singură”.

Nu simt necesitatea să fiu cu un bărbat, sau și mai mult – să mă căsătoresc. Și nu c-aș fi feministă. Dimpotrivă – sunt prea naivă.

Cred în dragoste și relații frumoase. Atât timp cât această credință va trăi în mine, nu accept mai puțin sau emoții pe jumătate. Puteți să-mi spuneți că sunt de modă veche, că trăiesc din povești.

Dar mai curând prefer singurătatea, decât acea relație de suprafață pe care încercați să mi-o impuneți.

Nu înțeleg femeile care simt necesitatea de a avea nu doar un bărbat, dar mai mulți. Să aibă de unde să aleagă. Sau nu înțeleg femeile care în mod disperat încearcă să se căsătorească, întrucât „a venit timpul”. Oare despre ce fel de timp vorbim?

Vă bateți jo de voi? Poate nu înțeleg ceva în această viață, dar necesitatea de a fi intimă cu cineva, de apropiere, de căsătorie și mai ales de copii – orice femeie normală o poate simăți alături de un anumit bărbat. Și nu pentru că în ea s-a trezit instinctele sau că a venit timpul.

Apoi ea își dă seama că nu e ceea ce și-a dorit. De aici și apar lacrimi, regrete, suferință.

Eu am alt scop: să iubesc și să fiu iubită. Vreau să fiu alături de omul drag nu pentru că trebuie, dar pentru că anume îmi este drag. Vreau să aibă nevoie de mine și nu neapărat pentru că eu vreau să aparțin cuiva.

Vreau să ajung cu relația nu până la căsătorie, dar până la sfârșitul zilelor. Vreau să devin o mamă bună. Nu vreau pur și simplu să am copii, dar să-i am împreună cu omul drag.

Sunt frumoasă și sunt singură, pentru că încă nu am găsit omul potrivit. Noi decidem ce să facem și lângă cine să facem ceva. Dacă nu am găsit omul alături de care să mă simt fericită, mai bine să rămân așa, singură și frumoasă.

Sursa :