De ce bărbații pleacă de lângă femeile bune

Unul dintre principalele paradoxuri în relații este că bărbații pleacă de lângă femeile bune. Colegul meu de clasă a abordat căsătoria foarte pragmatic. Nu se aștepta ca Cupidon să trimită atât de rapid săgeata iubirii către el.

Să-l arunce în calea celei mai frumoase femei, care i-a cucerit inima dintr-odată. Înainte de asta, el a studiat foarte amănunțit personalitățile tuturor femeilor pe care le cunoștea și care, din punct de vedere al vârstei și al nivelului de trai, se potriveau descrierei celei pe care și-o dorea să-i fie soție.

A căutat o femeie fără obiceiuri proaste, cu maniere și bun gust, fără copii, cu pricepere culinară, cu simțul umorului și cu o bogată lume spirituală. Oare există o astfel de femeie? Nu se știe. Dar, oricum, el făcuse o alegere.

A obținut ceea ce și-a dorit: soția lui lucra, menținea apartamentul într-o ordine impecabilă, viziona cele mai recente filme și citea o mulțime de cărți. Niciodată nu se plângea pe dispoziție proastă sau pe dureri de cap.

Niciodată nu se plângea pe probleme de sănătate, de aceea ambii au discutat despre conceperea unui copil. Dar atunci el și-a dat seama că niciodată nu a deviat de la programul său de căutarea a celei care să-l facă fericit. El obținuse ceea ce și-a dorit, dar totuși ceva îi lipsea.

El s-a plictisit de soția sa perfectă

S-a trezit că privea în jur și căuta în jur acel suflet special, un zâmbet, o privire care să-i facă inima să bată. A înțeles că își dorea emoții tari. Cu soția sa totul era atât de calm, de calculat, de măsurat, ca la terapie intensivă.

Nu avea nici măcar un motiv să se îndoiască de ea. Știa că dacă o lasă să plece, va face o mare greșeală. Imediat o mulțime de candidați se vor alinia în viața ei să-i ocupe locul. Ea cu adevărat este cea mai bună. Dar viața cu ea este prea previzibilă.

Așa fac mulți dintre noi: atunci când avem ceva de valoare, îl schimbăm pentru ceva ce încă nu este al nostru. După ce realizăm un obiectiv, rapid îi pierdem valoarea. A fi o persoană bună nu înseamnă o profesie și nici antonim pentru cuvântul „rău”.

Noi prețuim doar ceea ce este plătit prin munca noastră sau prin investițiile noastre spirituale. Noi îi prețuim doar pe cei care ne-au atins inimile, nu doar au fost prin apropiere și au trecut pe alături…

Fosta soție a acestui bărbat este o persoană bună și absolut minunată. Nu stă mereu supărată, nu este lacomă, nu cere bani, are un loc de muncă și este foarte independentă. Nu face scandal, nu îl contrazice niciodată. Dar el nu a fost fericit.

Dar ce făcea ea? Își iubea munca? Asculta jazz? Îi plăceau mașinile de curse, viteza mare, plăcintele, cărțile? Poate citea cu pasiune sau povestea diferite istorii și noțiuni interesante? Ce anume făcea ea cu pasiune?

El s-a blocat și chiar a încercat să-și amintească ce anume iubea în mod deosebit fosta sa soție. S-a dovedit că nimic! În acei ani de căsnicie, așa și nu a aflat ce a făcut-o pe fosta soție să fie fericită și împlinită.