De ce atunci când iei decizii importante în viață, nu trebuie să ceri părerea nimănui

De regulă, puterea influenței celor din jur asupra deciziilor noastre se exprimă, cel puțin, ca o creștere a tensiunii interne și duce, în cel mai rău caz, la o lipsă de dorință de a mai face ceva.

După ce ani de zile am trecut printr-o luptă cu propriile îndoieli și am luptat cu traumele trecutului, am decis să încep să trăiesc în secret. Acest lucru mi-a permis să-mi recapăt încrederea în sine.

Să pot să iau propriile mele decizii. Încă de când eram copil, am fost condusă de o frică constantă care se observa în tot ce făceam, ce spuneam, ce gândeam. Îmi era frică că nu voi părea suficient de bună în tot ceea ce făceam.

După ani de zile în care încercam să urc cu toate puterile pe scara încrederii în sine, am încetat să mă mai interesez de părerea altora. De atunci, nu am mai privit înapoi. Atunci când trebuie să iau decizii, mereu mă bazez pe mine și pe vocea mea interioară.

De aproape 10 ani eu iau decizii fără participarea rudelor, prietenilor sau chiar a iubiților. Aceste decizii au fost foarte diferite, de la cumpărarea unei case până la schimbarea locului de muncă. Am observat că, cu cât decizia a fost mai serioasă, cu atât dorința de a spune cuiva despre asta era mai mică.

Au trecut ani din prima zi a acestei decizii și acum înțeleg că din acel moment am încetat să mă mai consider incapabilă. Am reușit să-mi perfecționez intuiția. Să devin o persoană independentă de părerea altora.

Îmi este foarte plăcut să trăiesc așa

Cu gândul că sunt foarte pregătită pentru viață. Acest sentiment mă ajută să simt cine sunt, ce pot face. Să rezist tentației de a le cere părerea altora atunci când îndoielile încep să mă împresoare. Ascunzând propriile deciziile, eu îmi protejez energia.

Tăind avalanșa de zgomot făcut de fluxul de păreri, eu am devenit mai puțin receptivă la punctul de vedere al altora. La experiența personală a acestora. Această abilitate a căpătat o importanță mare pentru mine față de ceea cine eram atunci, ani în urmă.

Prețul influenței altor oameni asupra propriilor mele decizii se exprimă printr-o creștere a tensiunii interne. Nu-mi mai doream nimic de la viață. Azi, eu trăiesc în felul meu. Pot petrece zile întregi analizând ideile care-mi vin în cap. În același timp, sunt foarte conștientă cât de mult m-ar putea influența părerea altora.

Mi-a luat ani de zile să scap de această influență, iar acum sunt liberă să pot adapta viziunea mea asupra lumii. Să știu cine sunt cu adevărat și să nu mă mai gândesc la trecut. Azi prefer să iau decizii indiferent de părerea celorlalți. În acele rare cazuri când mă consult cu cineva, încerc să fiu pregătită din punct de vedere psihologic la ce aș putea auzi de la ei.

De foarte multe ori, sfaturile prietenilor sau a familiei s-ar putea să fie prea insistente. Ei să fie prea protectori cu mine, au o viziune foarte clară despre cine sunt și ce trebuie să fac. Azi, eu sunt responsabilă pentru mine și pentru viața mea.

Am înțeles că, dacă nu voi face publicitate ideilor și planurilor mele, acest lucru mă va ajuta să fiu responsabilă. Doar eu însămi sunt responsabilă pentru alegerile pe care le fac și acest gând îmi oferă o putere mai mare.