fb

Dacă tu mă minți privindu-mă în ochi, nu-ți crea iluzii. Eu deja te mint, prefăcându-mă că te cred

Dacă crezi că toată dragostea noastră se poate ține pe minciună, te înșeli. Dacă crezi că voi închide ochii la toate cuvintele tale false, te înșeli din nou. Ce să-ți mai spun, când deja mi-e indiferent? Ce să mai iubesc, când dragostea dintre noi a trecut într-o mare minciună? Ai semnat sentința din momentul în care m-ai privit în ochi și ai zis să am încredere. Iar imediat în clipa următoare m-ai înșelat. Mi-ai dat motive să fiu rece și nu mai pot fi altfel.

Minciuna nu e cel mai grav moment într-o relație. Cel puțin la fel de grav e să nu știi de ea sau să știi și să nu spui omului de alături. Atunci mocnești ca un jăratec și-ai fi gata cu prima ocazie să arzi de durere. Cum ar fi să treacă zile, ani chiar și în tot acest timp să știi de trădare? Să te trezești alături de acel om, să mâncați la aceeași masă, să vă țineți de mână și să înțelegi cât de false sunt toate astea. Apoi vine ziua în care el nu mai ascunde nimic. Apoi vine ziua în care tu nu mai crezi nimic. Și pleci.

E greu să treci peste o trădare. Să minți că ți-e bine, știind că ești mințită la rândul tău și toate astea să le faci doar pentru că nu poți fără el. E bolnăvicioasă starea și mereu va duce la despărțire. Întâi vei înțelege că nu merită și apoi vei închide ușa după tine. La o relație în care unul e infidel și celălalt acceptă infidelitatea despărțirile sunt cele mai dureroase. Pentru că el e obișnuit că tăcerea ei și ea e obișnuită cu el. Apoi el înșeală mai departe și ea zice că până aici a fost. Apoi el regretă și ea se răzbună. Apoi el vrea înapoi și ea e fericită cu altcineva. De asta mai bine recunoști decât să porți cu tine povara minciunii. Dar și mai bine e să trăiești corect alături de omul tău și niciodată să nu-ți permiți să tăinuiești ceva. Pentru că până la urmă adevărul triumfă și atunci e cel mai dureros.

Dacă tu mă minți privindu-mă în ochi, nu-ți crea iluzii. Eu deja te mint, prefăcându-mă că te cred.