Este firesc să lupți pentru un om drag, să demonstrezi că are rost, să cedezi uneori, să cauți soluții, să vrei să construiești într-o relație. Dar această relație și acest om drag trebuie să merite atitudinea ta, să-ți confirme că există aceeași intenție bună.

Dacă simți că te sufoci în relație, dacă toate dorințele tale se risipesc în vânt și ajung să trăiești visuri străine, întreabă-te ce cauți acolo, lângă un om indiferent? Mai ales atunci când ai încercat atât de mult să comunici, să explici, să implori o reacție.

Sunt așa relații, ca o mocirlă, în care te prăbușești cu fiecare zi tot mai mult, unde nu găsești niciodată lumina de la capăt de drum. Totuși, nu ai curajul să pleci, speri că va veni acea zi binecuvântată când lucrurile vor fi altfel.

Te rotești într-un cerc vicios creat de propria minte. Există planuri în doi, exprimate și susținute însă doar de tine. Există dorința de a fi mai bine, dar dorința este trăită unilateral. Există atât de multă iubire, în inima ta.

Este atât de greu să iubești pentru doi. La fel de greu este să trăiești lângă un om pe care nu ai reușit să-l cunoști cu adevărat. Cu fiecare zi devine tot mai străin, tot mai mare este prăpastia dintre voi, tot mai multe întrebări nu au răspuns.

Și atunci, suferind și trăind umilința, convingându-te că nimic nu se va schimba, oare nu este mai sănătos să te detașezi de această poveste? Va fi greu, pentru că este complicat să anulezi imediat dependența de cineva.

Dar liniștea sufletului tău contează mai mult

Într-o relație este firesc să te simți bine lângă partener. Să descoperi acele similitudini, să te bucuri de prezența lui, să simți că viața trăită în doi este mai frumoasă. Cu toate provocările, momentele dificile și mai puțin plăcute ale acestei vieți.

Contează să vrei să fii cu acest om, iar sentimentul să fie reciproc. Contează să construiești, să știi că există un viitor, că te simți în siguranță, că evoluați împreună, că lucrurile se mișcă în direcția potrivită.

Ce faci atunci când în locul siguranței persistă frica? Ce faci când momentele de recunoștință sunt înlocuite de momente de îndoială? Ce faci când suferința devine o normalitate, iar sacrificiul personal – sigura condiție să păstrezi relația?

Uneori este în regulă să renunți, chiar dacă în sinea ta știi că vei renunța la o parte din tine. Dar poate că va fi cea mai întunecată și tristă parte din tine. Poate că, eliberându-te de această presiune și tensiune continuă, te vei regăsi.

Așa îl vei lăsa și pe acest om să-și găsească drumul în viață. Poate că pur și simplu nu a fost să fie, poate că sufletele voastre nu se regăsesc împreună. De ce să te consumi, să îndepărtezi iubirea din inima ta, să trăiești durerea?

Dacă omul de alături nu este receptiv la rugămințile tale, dacă simți că nu mai poți schimba nimic, dacă înțelegi că nu merită să te sacrifici pentru o iluzie, renunță și mergi mai departe.