fb

Dacă nu te merită, pleacă

Iubeşti. Eşti cea mai fericită persoană de pe pământ. Crezi că şi el te iubeşte. Pentru că aşa ar fi normal: iubirea să se împartă la doi. Dar dacă nu te merită, pleacă!

Doare, dar e vital acest lucru. E foarte important să înțelegi când să te ţii de cel pe care să îl iubeşti şi când să pleci. E greu să crezi şi să accepţi că vremurile când eraţi împreună şi formaţi o pereche fericită au trecut irevocabil. Te doare, şi lacrimile curg. Nimeni şi nimic nu poate întoarce bucuria şi fericirea din trecut, iar amintirile tale despre clipele frumoase petrecute împreună nu pot schimba nimic.

Le poţi derula de mii de ori, ca un film, dar filmul s-a terminat, din păcate. Cât de tare nu ai vrea să derulezi totul de la început, când aveai fluturi în stomac, acest lucru nu mai este posibil. S-a terminat. Nu eşti nici prima şi nici ultima persoană căreia iubirea ei îi pare unică. Toţi au trecut prin asta. 

Adevărul este că, atunci când încerci să reţii sentimentele care demult au murit, sau persoana care demult nu mai este cu tine, pierzi capacitatea de a mai gândi raţional. Creierul tău este fixat pe un singur gând: că îl iubeşti şi vrei să fii cu el. Şi nu observi deloc faptul că el nu te merită, ci doar îţi frânge inima.

Nu este nimic surprinzător în asta: a trece prin durere şi disperare nu este atât de simplu. Te uiţi şi nu vezi. De fapt, vezi, însă doar ceea ce vrei tu să vezi. Sau ceea ce nu mai există. Şi care nici nu va mai fi…

Îţi pare că iubirea ta e de ajuns să reîntorci ceea ce a fost.

Că el va înţelege, se va întoarce şi va aprecia. Doar că, tot ceea ce tu vei obţine va fi neincrederea în tine. Trebuie să înţelegi că a venit vremea să îl laşi să plece. Să nu te minţi şi să nu respiri iluzii false.

Nu, el nu era dragostea vieţii tale. El nu era tatăl viitorilor tăi copii. El nu era persoana cu care să trăieşti până la adânci bătrâneţi ca o familie fericită. El nu e nimic din toate acestea…

În loc să inventezi noi virtuţi pentru el, întoarce-te cu picioarele pe pământ. Nu te mai gândi cât de bine ar fi fost să fiţi azi împreună. Nu spera că el simte la fel. Nu vărsa lacrimi, căci e prea dureros şi distructiv. Şterge-ţi lacrimile şi aminteşte-ţi, de ce, de fapt, v-ați despărţit?

De ce azi nu mai eşti cu el? Care e adevăratul motiv? Îţi va lua foarte puţin timp să îţi aminteşti totul. Aminteşte-ţi că nu a avut grijă de tine, că te-a ignorat, că a întârziat, că a înşelat, că nu a sunat, că a flirtat cu altcineva, că te-a umilit, că a fost nepoliticos… Pot exista o mulţime de motive, dar esenţa este aceeaşi: nu te-a iubit îndeajuns. Nu aşa cum îl iubeai tu. 

Aminteşte-ţi cum a început totul. De la o mică şi, aparent, nevinovată minciună. De la un prim cuvânt nepoliticos. Abisul s-a adâncit, încet, imperceptibil. Nu aţi putut continua…

Totul e foarte simplu: cine iubeşte, nu răneşte niciodată.

Nu renunţă niciodată. Nu pleacă niciodată. Nu se îndoieşte niciodată de sentimentele sale. Alături de persoana iubită meriţi să fii iubită sincer, respectă, apărată. 

În loc să speri că soarta îl va aduce înapoi, realizează adevărul: nu te mai iubeşte. Şi nu de azi sau de ieri, dar cu mult mai devreme. Ce trebuie să faci? Să pleci! Pentru că meriţi să întâlneşti o persoană care să te iubească la fel de mult ca şi tine. Meriţi să întâlneşti pe cineva care te va trata cu respect, bunătate şi compasiune. Care să merite încrederea ta. Care să lupte pentru fericirea ta. Care să devină pentru tine o lume întreagă şi tu la fel pentru el. Cine te va iubi cu adevărat, nu va renunţa niciodată.

Source :