fb

Cum să te întorci la el!

Pe cât de clișeistic sună titlul, pe atât de valabilă este afirmația într-o anumită etapă a vieții unei femei. De ce specific acest lucru? Nu ține de vârstă chestia cu obsesia pentru un ex, pentru că e demonstrat: fiecare om (femeie, în acest context) are comportamente și roluri ciclice pe parcursul vieții. Fie că ești o puștoaică de care eticheta de partener nesigur și dependent e lipită strâns sau fie că ești o doamnă respectabilă, cu multă muncă la capitolul auto-stimă și realizări proprii, să știi că pericolul de a fi o victimă a unei relații eșuate e la fel de mare.

Nu vorbesc însă despre eșec, ci despre atitudinea reconciliantă pe care unii/unele dintre noi o adoptă la finalul unei relații. Dacă te simți vizat/a, începe prin a te întreba cărui motiv i se datorează ea. Ai putea găsi răspunsul în una dintre variantele de mai jos:

E un om prea valoros, ca să-mi permit să-l pierd. E cel mai bun, cel mai frumos, cel mai…

Îți dau dreptate, unii oameni au darul de a ne impresiona prin tot ce fac și spun. Ceea ce adesea te transformă într-o fană, care așteaptă mereu ore bune autograful bine-meritat pentru rolul de spectator. Dar, poate că e cazul să te întrebi cât de sănătos este să construiești o relație din poziția de inferioritate. Oricât de mult ne-am dori să credem că un cuplu se bazeaza pe dragoste necondiționată, adevarul este că poțiunea magică „Te iubesc pentru ceea ce ești” expiră neașteptat de repede dacă nu mai și faci ceva.

Idolatrizarea într-o relație este punctul de start pentru cele mai aprinse relații de dragoste… neîmpărtășite. Dacă nu-ți cobori partenerul de pe piedestal și începi o comunicare firească și egală cu acesta, ar fi cazul să înțelegi că, de vei reuși să-ți “recuperezi” relația, aceasta îți va oferi una dintre cele mai dure lecții de viață. Hai totuși să fim pozitivi, pe unii dintre noi doar acestea reușesc să ne trezească…

Eu sunt de vină. Nu l-am apreciat. Niciodată nu eram mulțumită.

Replicile de genul sunt cele spuse în etapa de negare, când majoritatea tindem să ne asumăm și greșelile străbuneilor, doar ca să ne relaxăm total în poziția de fals vinovat. E mult mai puțin solicitant să primești cu brațele deschise vina, doar lacrimi ai destule, iar depresia e consilierul tău. Da, știu, e mai complicat să fii rațional în această etapă și să înțelegi că orice se întâmplă într-o relație e pe baza de cauza-efect.

Dacă nu l-ai apreciat, poate e pentru că tu apreciezi alte lucruri la oameni decât ceea ce ți se oferea? Dacă erai mereu nemulțumită, adică mereu, nu o dată în lună sau în an, atunci de ce să te chinui să revii alături de acest om? Nu îl ajută nici pe el să îi creezi complexe și frustrări și nici pe tine să te supui unei asemenea torturi zilnice. Acceptă. Oferte bune sunt multe, dar nu toate sunt pentru oricine. Mai caută. Nu e o rușine să spui STOP atunci când înțelegi că cineva nu e pentru tine. Deja cum facem acest lucru, e o poveste aparte…

Am investit prea mult timp și resurse în relația aceasta ca să-mi permit să îl/o pierd.

Desi formularea acestei explicații te face să ridici sprânceana, totul alta poveste. Relațiile în care se investeste timp, emoții, nu sunt atât de ușor de rupt. Dacă simți dorința de a reveni la partenerul tău, i-ai dat de înțeles acest lucru și ai și facut un pas înainte, atunci oferă spatiu. Revenirea trebuie construită de pe ambele fronturi, indiferent cine se face vinovat de momentul de ruptură. Probabil dacă ți-l doresti în continuare în viața ta și afirmi că ai investit în relație, îți cunoști suficient de bine partenerul ca să înțelegi dacă ruptura s-a produs din cauza unei variabile sau din cauza lipsei unei constante importante din viața voastră.

Dacă e primul caz, luptă să înlături acea variabilă negativă, dacă și pentru tine ea are acelasi statut. Dacă însă lipsa unor valori fundamentale și importante cel puțin pentru unul dintre voi este cauza despărțirii, ar fi bine să reformulezi întrebarea: Am pierdut oare prea mult timp și resurse alături de omul nepotrivit?

Îl vreau inapoi. Nu suport sa fiu singură.

Această explicație ar trebui să fie în topul articolului, pentru că de cele mai multe ori ea reprezinta adevărata față a tuturor celorlalte explicații. Da, oamenii sunt ființe sociale. De 1000 de ori, Da! Dar cât ești de dispus să tolerezi nefericirea de a fi alături de un om vs nefericirea de a fi singur? Și dacă în sinea ta varianta II ți se pare mai înfricoșătoare, atunci ai de lucru asupra ta. Nu degeaba se zice că fericirea trăiește în noi.

Dacă ești capabil să te faci fericit și, respectiv, să te reîncarci singur, într-o relatie nu vei mai pune presiunea fericirii tale pe partener. Astfel, relația voastră va deveni liberă să se dezvolte frumos, natural și echilibrat, având ca protagoniști doi oameni sănătoși și echilibrați spiritual. Nu te mai teme de singurătate! Poate fi cea mai bună prietena a ta.

Dacă însă motivul nr. 1 pentru care ai vrea să reconstruiești o relație este diferit de ce ai citit mai sus, iar după zile de reflective ai înțeles că el e cel cu care vrei să fii, atunci sunt câțiva pași recomandați pe care ai putea să-i urmezi cu mult tact și răbdare. Știu, e greu sa găsești aceste calități într-un om disperat să revină alături de cel pe care îl iubește, dar altfel nu ai cum… Glumesc. Desigur că ai cum și altfel, doar că, știi tu, what easy comes – easy goes. Mai bine alegi calea mai lungă și mai grea.

1. Lasă-l în pace!

Oferă-i timp și spațiu. Dacă vrei o reconciliere sustenabilă, de încredere și de durată, lasă-ți partenerul să iasă din starea lui de clocot, ca să poata cântări dintr-o poziție echilibrată cele întâmplate. În timp, lucrurile se cern și se limpezesc, iar orgoliile se pierd. Adu-l la masa de negociere doar atunci când simți că el este dispus să discute și să asculte. Nu pune presiune. Ai răbdare.

2. Nu te umili și nu te pierde.

Deseori disperarea ne coboară stima de sine sub cote imposibil de imaginat. E bine să-ți amintești, totuși, că este o perioadă propice în care ar trebui să imbunătățești varianta pe care o propui pe viitor partenerului tău. O femeie/barbat care se umileste insistent și obsesiv nu poate provoca emoții specifice unei relații echilibrate. La fel se întâmplă și dacă îți găsești alinarea în vicii și într-un stil de viață nociv.

Dimpotrivă, aceste circumstanțe te vor plasa într-o zonă percepută drept net inferioară de către partenerul tău, care în loc să reflecteze asupra întregului pachet de beneficii și avantaje pe care i-l aducea relația cu tine, acum va fi preocupat să-ți găsească un psihoterapeut bun, în cel mai bun caz, sau doar să scape definitiv de tine.

Ce poți face însă, este să faci un mic pas după perioada de așteptare, prin care să confirmi interesul și intenția ta de reîmpăcare.

3. Comunicați și luați-vă angajamente!

Dacă răspunsul nu a întârziat să vină, poți ieși la contact sub premisa că există aspect de îmbunătățit pe care trebuie să le discutați și să le rezolvați împreună, întrucât etapa Tu ești vinovat/ă! ar fi trebuit să rămână de mult timp în urmă. Începeți o poveste nouă, cu sinceritate și implicare maximă.

Comunicați cât mai mult, despre tot, despre toate, din perspectiva a doi oameni dispuși să construiască consistent și în armonie cu celălalalt. Faceți planuri, reguli, rezoluții și asigurați-vă că ambii sunteți în egală măsură implicați și angajați în această nouă etapă a relației voastre.

Creați-vă propriile rutine de comunicare și de validare a emoțiilor. La început ele ar putea să pară niște proceduri stângace și incomode, dar cu timpul, se vor integra natural în felul vostru de a relaționa.

Dacă este nevoie, apelați la un terapeut de cuplu. Nu vă sfiiți să cereți ajutor. Uneori nu e atât de ușor pe cât pare. Un psiholog de cuplu ar putea nu doar să vă ajute la crearea noului plan, ci și să monitorizeze felul în care implementați schimbările.

Îți urez succes și aștept cu nerăbdare să-mi scrii despre cum ai trăit tu experiența “recuperării” omului drag!

Diana P.