Cum să faci față durerilor de suflet. O metodă neobișnuită, dar eficientă

Experimentăm durerea, chiar dacă nu ne dorim acest lucru. Suferim când suntem îndepărtați, când pierdem pe cineva drag, când ne despărțim de omul pe care îl iubeam, când suntem umiliți și folosiți, când nu suntem înțeleși.

Suferința face parte din noi. Doar că de cele mai multe ori refuzăm să vorbim despre ea. Ne prefacem că suntem în regulă, că nimic special nu s-a întâmplat, în timp ce sufletul nostru arde de durere. Se face tot mai neputincios.

Refuzăm emoția, de teamă să nu ne acapareze puținul spațiu rămas liber. Luăm o pauză de câteva zile, acceptăm acel concediu, după ce toată lumea din jur insistă să evadăm. „Nu te mai recunosc”, vor spune ei, fără a înțelege motivul.

Ieșim la o discuție cu prietenii, ne plimbăm foarte mult, acceptăm noi tentații, noi pasiuni. Dezvoltăm hobby-uri, învățăm o limbă nouă, căutăm cu disperare să umplem timpul cu ceva, doar să nu rămânem față în față cu durerea.

Adevărul este că, atunci când ne întoarcem din acel concediu sau când finalizăm acea oră de alergat, remarcăm cu uimire că nimic nu s-a schimbat. Durerea încă mai este acolo, poate și mai intensă, mai palpabilă, mai vie.

Dar timpul trece, cercul vicios în care trăim ne consumă cea mai mare parte din energie. Știm că nu suntem bine, știm că avem nevoie de ajutor. Uneori chiar apelăm la acest ajutor, vrem să reușim, dar ceva nu funcționează.

Este același blocaj psihologic pe care îl experimentăm

Cum să faci față acestei dureri? Rana rămâne, amintirile rămân neprocesate, tu rămâi în aceeași stare de neliniște. Nu ești un robot să te lipsești de emoții, pur și simplu să le îndepărtezi. Nu există o procedură tehnică care să te ajute.

Dar anume capacitatea de a simți, de a trăi emoția te poate ajuta să evadezi din tristețe. Poți să reușești, cu siguranță vei reuși, dacă nu te vei mai opune proceselor vieții, Nu te ascunde, nu pune în fața ta bariere, nu fugi de adevăr.

Pentru început, acceptă ideea că există această durere. Unii oameni nici nu recunosc că trec printr-o perioadă complicată din punct de vedere emoțional. Merg înainte în mod mecanic, până nu mai pot. Tu acceptă faptul că te doare sufletul.

Apoi, trăiește durerea, simte-0, las-o să curgă prin celulele corpului, să îți vorbească despre cât de greu este să pierzi pe cineva, cât de urât este să fii umilit, cât de complicat este să faci față unei despărțiri. Poate că nu va dura o zi sau o lună, însă la final te așteaptă o surpriză.

Recunoaște durerea din tine, poți chiar să confirmi această emoție în fața oglinzii. Uneori nu ai curajul să vorbești despre asta chiar și cu un prieten bun, este prea personal. Dar te ai pe tine. Tu poți să-ți permiți să fii slabă, să plângi și să trăiești furia, nemulțumirea, supărarea.

La un moment dat, corpul și mintea ta vor reacționa. Vor pregăti terenul pentru o nouă TU, capabilă să îmbrățișeze povestea vieții, să găsească o soluție, să meargă mai departe. Să accepte, de data aceasta, lumina. Dacă simți că nu reușești de una singură, este perfect în regulă să apelezi la un psiholog. El te va ajuta.

© De Vorbă cu Tine