fb

Cum să faci față durerilor de suflet. O metodă stranie, dar eficientă

Oamenii se adresează unui psiholog cu un singur scop: să stingă durerea sufletească.

Să înceteze să mai simtă ceva și iarăși să revină, în mod alert, la muncă și la familie. Ca niște roboți. Își doresc să trăiască, fără să mai simtă emoții intense. Își doresc să trăiască fără gândurile care parcă îi bântuie ziua întreagă.

Durerea se referă la starea noastră psihologică, la ceea ce simțim. Este un indicator că există o problemă.

Doare acolo unde este o rană. Este imposibil să nu doară acolo unde ești rănit. Dacă organismul este viu, el reacționează prin durere la o traumă, la boală, la o disfuncționalitate a sistemului.

Există o soluție: să devii un cyborg. Atunci nu te va mai durea. Niciodată mai mult. Dar atunci, nici apusul de soare nu te va mai bucura, nici vinul nu îți va mai părea gustos, nici pisica nu te va înduioșa. Pentru că și aceste lucruri implică abilitatea de a simți.

Rana niciodată nu se prinde din prima.  Rana nu va dispărea până când nu vor acționa mecanismele de protecție și reabilitare a organismului. Nu poți face ca celulele să se regenereze mai rapid. Totul are loc în ritmul său firesc.

La fel se întâmplă și cu sistemul nostru psihologic. Trebuie să îi dai timp ca să treacă prin toate etapele de tămăduire. Nu trebuie să grăbești lucrurile, ci să îți dai timp să ” te doară”.

O pierdere a persoanei dragi doare. O despărțire doare. Un mesaj negativ doare. Un mesaj fără răspuns doare. O insultă doare. O iubire  care nu este reciprocă doare. Indiferența doare. Gelozia doare.

Nu trebuie să fugi de această stare. Nu trebuie să te salvezi de ea, ci să îți dai timp să o experimentezi. Trebuie să îți permiți să te doară. Ca și atunci când ești răcit, când stai bolnav în pat, într-o stare de moleșeală. Trebuie să accepți această durere și această stare. Trebuie să recunoști ceea ce simți: ”Da, sunt gelos”, ”Da, îmi este frică să îl pierd”. Să te lași să fii sensibil. Să plângi. Să te înfurii. Să fii impulsiv. Să te uiți la vechile fotografii. Să scrii scrisori, pe care nu este neapărat să le trimiți.

Să simți durere. Să te lași pătruns de acea durere. Să nu fugi de ea. Să nu o distorsionezi. Să nu o ignori. Dar să îi dedici timpul tău.

Psihicul își va folosi mecanismele de apărare când va fi timpul potrivit. Dacă nu o să încerci să te împotrivești, ele cu siguranță vor acționa. După ce vei simți o durere acută, va veni o perioadă de resemnare, de apatie. După aceea va veni înțelegea situației și reacționarea calmă la aceasta. În final, vei accepta cele întâmplate și vei merge mai departe.

Poate să îți pară o metodă stranie de a depăși durerea, dar știi și singur că rana încetează să te mai doară doar când s-a prins.

Source :

moimozg