fb

Cum să aduci pace și iubire în sufletul unui om rănit

Nu există o senzație mai eliberatoare decât aceea de a-ți fi suficient ție însuți; de a putea savura un film cu sufletul la gură fără a avea o companie; de a reflecta la viață în timp ce speli vasele și de a fi conștient de scopurile și aspirațiile tale.

Deseori, se întâmplă să fim mult prea răniți, mult prea obosiți, ca să facem față negativismului căruia suntem expuși. De aceea, începem să-l orientăm spre noi, luând mult prea personal lucrurile care ni se întâmplă. În acest fel, punem la dubiu propria valoare.

Firește că într-un astfel de suflet nu există loc pentru pace și iubire. În el domnesc alte sentimente, cu o pondere profund negativistă, toxică chiar, care vin să ne otrăvească bunăstarea psihologică, să ne facă dependenți emoțional de oameni, substanțe și procese periculoase.

În astfel de circumstanțe este deosebit de important să ne recăpătăm echilibrul lăuntric. Să învățăm să ne înțelegem, respectăm și iubim din nou.

O metodă de a face acest lucru este cultivarea sentimentului de auto-suficiență.

Nu, auto-suficiența nu înseamnă nici singurătate, nici izolare și nici egocentrism. Prin ea nu renunți la oameni, pentru a oferi mai mult spațiu venerării propriului eu. Dimpotrivă, prin ea te conectezi la un nivel mai profund al armoniei cu sinele și cu oamenii.

Auto-suficiența înseamnă, de fapt, satisfacația de a fi exact cine ești, chiar dacă ai greșit de sute de ori până acum și de a te afla în propria piele, chiar dacă reflecția ta din oglindă e opusul standardelor contemporane ale frumuseții.

Și cel mai important, ea mai înseamnă garanția că nu vei fi singur, chiar dacă nu ai pe nimeni alături. Întotdeauna te vei avea pe tine, sprijinul și viziunile tale.

Tu ai fost, ești și vei fi cel mai bun prieten al tău.

Cu acest sentiment în suflet învățăm să ne înțelegem, să ne iertăm și să facem alegeri cu adevărat potrivite nouă. Învățăm să-i înțelegem și pe alții mai bine, atașându-ne de cei pe care-i vrem alături și renunțând la cei, care ne împiedică să fim fericiți.

Nu e simplu deloc drumul spre această senzație, dar anume el e cel care ne aduce, până la urmă, la ceea ce vrem să fim, antrenându-ne rezistența, dedicația și construindu-ne caracterul în cel mai autentic sens al acestui cuvânt.

Daniela M.