Toate iluziile trăite în fiecare zi, toate emoțiile anulate de partener, toate eforturile depuse în zadar aduc doar suferință în inima ei, o forțează să renunțe la propria lume de dragul lui, transformă relația într-o mocirlă a regretelor și a dezamăgirilor.

Nu renunță, pentru că iubește atât de mult acest om. Nu vrea să plece, pentru că a oferit tot ce avea mai bun, a luptat și continuă să treacă dincolo de imposibil, doar să-l știe aproape. Este sigură că nu face nimic greșit, așa îi spune inima să acționeze.

În timp, acest sacrificiu unilateral devine o normalitate, singura cale de a menține relația. Ea acceptă să cedeze în orice moment, să asculte în totalitate de cuvintele lui, să empatizeze oricând cu emoțiile lui. Ea înțelege, cunoaște, trăiește omul.

El nu răspunde cu iubire și încredere, el vine alături să profite de această sensibilitate, vine să pună presiune și să forțeze lucrurile. Se folosește de acest rol, construiește un scenariu avantajos lui, transformă apropierea în obsesie.

Există doar dorințele și așteptările lui, există acea stare permanentă de îndoială și grijă față de ziua de mâine. Ce va face, dacă o va părăsi? Cum va trăi, dacă nu va mai fi această poveste? Ea alege să lupte și mai mult, să demonstreze și mai mult.

Nu mai este loc pentru propriile visuri și gânduri, pentru echilibru și așteptări sănătoase. Nu vrea să stea de vorbă cu ea, să o asculte și să-i descopere lumea. Poate să vină și să plece când are chef, poate să jignească și să fie arogant.

Îi poate controla fiecare clipă

Dar din acest moment orice urmă de respect și demnitate se risipește în vânt. Ea ajunge să se îndoiască de propriile alegeri, să-i fie frică de propriul fel de a fi, să ignore semnale evidente ale unui comportament toxic. Ea acceptă minciuna și trădarea.

Firește, va reproșa această atitudine indiferentă, va implora omul de alături să schimbe ceva, de dragul lor. Dar va trăi același cer vicios atunci când greșelile se vor repeta, atunci când cuvintele urâte vor deveni o normalitate.

Nu poate fi vorba despre armonie în asemenea relație, atunci când partenerul manipulează prin gesturi și vorbe, prin acțiuni și tăcere, prin priviri și reproșuri. Nu poate exista asumare acolo unde există umilință și frustrare.

Ea nu mai știe când a trăit ultima experiență frumoasă, când s-a gândit la propriul bine, când a făcut ceva special pentru sufletul ei. Nu se mai bucură de oameni și povești, de locuri și emoții. Totul a devenit toxic și nesănătos.

Nu mai știe ce să creadă, de unde să caute motive de recunoștință. Știe că trebuie să schimbe lucrurile, știe că nu este normală această suferință permanentă, dar a ales sacrificiul și iluzia, a ales să se obișnuiască fără sinceritate și grijă.

Nu accepta să-ți fie călcată în picioare demnitatea, nu accepta să trăiești obsesia, să lași totul pentru mici momente de atenție. Nu renunța la respectul de sine, la iubirea de sine, la tot ce aduce liniște în sufletul tău.

Omul tău drag nu își va permite să se joace cu emoțiile tale, niciodată.

© De Vorbă cu Tine