fb

Cum problemele altor oameni ne ademenesc și ne ruinează viața. Învață să oferi atât cât poți!

Oamenii deseori iubesc să ofere, să reacționeze, să dea sfaturi. 

Sunt așa oameni care au inimă mare, care empatizează mai mult decât alții. Ei vor să ușureze suferința acestei lumi și a tuturor oamenilor. Sunt atât de receptivi, încât le este suficient să știe că ai nevoie de ceva, că imediat și îți va oferi.

Acești oameni, fără să doarmă noaptea, fără  să țină cont de necesitățile lor personale, încearcă să facă pe alții puțin mai fericiți. Însă, în loc de mulțumiri, primesc reproșuri și critici. Omul căruia i-am oferit o casă va dori și mai mult și va spune că este nefericit. Acum va cere de la tine un palat.

Acest lucru se întâmplă pentru că omul nu este gata să accepte, să gestioneze și să folosească ceea ce i se oferă.

În lume totul este suficient și fiecare poate deține atât cât poate în drumul său. 

Emoțiile pe care le are un om – nefericirea, deranjul, frica, suferința – sunt doar un instrument mecanic al Universului care motivează omul să crească, să învețe ceva, să se dezvolte și să-și urmeze calea.

Ar fi fost excelent dacă fiecare părinte și-ar fi învățat copilul cum să fie fericit și cum să nu accepte emoțiile negative. Dar acest lucru ar putea să învețe doar un părinte fericit, pe când mulți dintre părinții noștri nu au parte de această emoție.

De la bun început, fericirea e strâns legată de bunăstarea materială, respectiv ideea de fericire este proiectată pe fundalul necesității acumulării de bani. Mai târziu, omul tinde să vrea ceva mai mult, fericirea trecând la nivelul spiritual. Oferindu-i omului ceea ce vrea, îl lipsim de acele confruntări care-l transformă și-l fac să fie omul de acum, cel real.

Cel care oferă altuia compătimire, ca să-i ușureze suferința și vrea să-l vadă fericit, în realitate nu vede și nu înțelege stare acelui om. 

Astfel cade în plasa acelorași griji, încercând să înțeleagă ce simte cu adevărat omul de alături. Astfel, din dorința nevinovată de a ajuta un om, trezim în acesta emoții ca zgârcenia, invidia și chiar ura.

Ceea ce oferim într-o zi se sfârșește și atunci acel om va fi în situația în care nu va putea acționa. Va aștepta să i se ofere ceva mai departe. Atunci când va înțelege că asta nu se întâmplă, se va supăra, îi va fi trist. Supărarea este însă bariera care nu permite să ne pierdem pe noi înșine, care ne apără de un schimb incorect de valori. După ceva timp ne revenim, ieșim din situația deficitară și iar suntem gata să oferim.

Orice stare este corectă și este specifică omului care o trăiește. Nu trebuie să te gândești: „cât de greu mi-a fost, fiind în această stare! Este jalnic.

Să ajuți oamenii este binevenit, dacă întreabă, cer, se adresează. Dar folosește toate mijoacele să oferi acelui om o pisibilitate să găsească de unul singur ieșirea din situație, să înceapă să acționeze. Cel mai bun ajutor este să-l faci pe celălalt să găsească singur fericirea și să trăiască în armonie.

Să ajuți deci trebuie doar:

– Când cineva cere, iar tu ești cu adevărat gata să oferi ceva, ca să primești în schimb ceea de ce ai nevoie.

– Când folosesc inteligent ceea ce primesc.

– Să inspiri la timp, să spui povestea corectă, să ajuți omul să privească înainte.

Advertisement

Aveți grijă cu cine împărțiți energia voastră interioară!

Source :

moimozg