fb

Cum experiența din copilărie influențează dragostea pe care o trăiești la maturitate

Copii voștri nu sunt
copii voștri.
Sunt fii și fiicele chemării
vieții la viață.
Vin prin voi, dar nu din voi.
Și chiar dacă sunt alături
de voi, nu vă aparțin.
Puteți să le dăruiți
dragostea, dar
nu și gândurile voastre.
Căci ei au propriile lor gânduri.

Khalil Gibran

Am început acest articol cu această poezie, pentru că, după părerea mea, este o bună introducere în a vă explica care este de fapt scopul nostru ca maturi atunci când participăm la educarea și creșterea unui copil.

Pentru părinții sau adulții care trăiesc alături de copii, provocarea cea mai mare este să-i lase să plece, să-i ghideze astfel ca să fie capabili în timp să se despartă de ei și să facă față tuturor riscurilor și minunilor pe care viața le va oferi. La fel și părinții voștri au avut această provocare.

Foarte mult contează evoluarea copilăriei, ca mai apoi copilul de ieri să fie un adult responsabil, iubitor,optimism și plin de viață. În cartea „Mami, tati mă auziți?” de Jacques Salome, autorul ne informează faptul că în copilărie copii au câteva limbaje nonverbale. Acestea sunt: gesturile, transpunerea în act, ritualurile, somatizările și simbolizările. Toate aceste limbaje au un rol important în dezvoltarea copilului, iar părinții trebuie să le înțeleagă și să se comporte conform mesajului pe care îl transmite propriul copil.

Atât timp cât adultul nu acordă atenție acestor mesaje și nu are capacitatea de a le decoda, copilul se va închide în sine și se va transpune într-un cerc al suferinței.

Psihologul Peg Streep spune: „Indiferent de faptul că avem o copilărie diferită, putem spune cu certitudine că experiențele din acea persoană ne influențează direct personalitatea și comportamentul. Dacă în copilăria sa copilul nu a avut un mediu stabil, unde să se simtă în siguranță cu cei din jurul său, la maturitate îi va fi greu să aibă încredere în oameni și să construiască relații sănătoase.

Copii crescuți cu dragoste și grijă își vor dezvolta încrederea în sine, iar cei care au simțit lipsa dragostei, vor avea respectul de sine scăzut. Referitor la construirea relațiilor de dragoste, Susan Stifeelman, autoarea cărții „Pareting
conștient” scria că, dacă părinții nu vor învăța copiii cum să fie singuri, aceștia se vor simți întotdeauna singuri.

De aceea, sunt mulți oameni care încep o relație romantică cu un partener care știe, în adâncul sufletului, că nu le este potrivit. Se implică în acea relație, doar pentru că nu se simt bine să fie singuri. Totodată, copilul care a avut lipsă de dragoste, la maturitate va atrage persoane care au fost lipsite de aceeași afecțiuni în copilărie.

Copilul care a dus lipsa dragostei va fi mult mai sensibil decât un copil care a fost iubit. Iar la maturitate îi va fi mult mai greu să nu pună la suflet cuvintele urâte și faptele unor oameni. Îi va fi complicat să facă față fricii de a fi respins, pentru că în copilărie nu s-a simțit prețuit. Trebuie de conștentizat că modul în care crește un copil și modul în care este educat joacă un rol important în viitorul pe care îl va avea.

Noi, oamenii, trebuie să înțelegem că așa cum trebuie să avem permisiunea de a conduce un autoturism, la fel cum trebuie să avem o calificare pentru a activa într-o anumită meserie, așa și rolul de părinte trebuie bine pregătit.

Advertisement

Unii s-ar putea să-și dorească un copil și s-ar putea să-l iubească, dar să nu aibă idee cum să procedeze în cazul provocărilor zilnice din partea copilului lor.

Mary